Ușor de manipulat, ușor de speriat. Copiii născuți în anii comunismului au fost victime sigure și singure în fața regimului. Ofițerii de Securitate n-aveau mamă, n-aveau tată. Cu atât mai puțin milă față de micuții crescuți în foame, frig și cu cheia de gât.
Pentru securiști, peste 10.000 de copii și adolescenți nu au reprezentat decât o cheie de acces în viețile private și o metodă de acoperire a unor minciuni. I-au transformat în turnători ai dascălilor și ai prietenilor, sub amenințări și chiar și bătăi.
Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a decis să transmită Parchetului General – Secţia Parchetelor Militare de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o sesizare in rem, privind infracţiuni contra păcii şi omenirii, săvârşite de foşti ofiţeri de Securitate şi Miliţie prin racolarea a mii de elevi.
CNSAS: DOSARELE A 699 DE ELEVI, LA PARCHET
„Aceste abuzuri, comise de angajaţi ai instituţiilor statului desemnate prin lege să apere Constituţia şi drepturile civile, au avut un caracter sistematic şi au vizat grupuri mari de persoane minore, fapt care justifică aducerea acestor măsuri în atenţia opiniei publice şi a justiţiei, în condiţiile legii. În şedinţele ordinare, Colegiul a aprobat remiterea către Parchetul General a documentaţiei referitoare la 43 ofiţeri de Securitate, care au recrutat 696 elevi în primii ani ai regimului comunist din România”, se precizează într-un comunicat de presă emis de instituție.
István Horváth este unul dintre acei copii. Astăzi este sociolog și a ales să mărturisească experiența sa în regimul comunist. „Pur și simplu ai nevoie să vorbești pentru a te elibera de acea teroare”, explică la RFI România István Horváth.
„Aveam 16 – 17 ani. La un moment dat, venind acasă de la școală, un domn care s-a prezentat Pop m-a întâmpinat și nu era nimeni acasă la noi. Și asta e interesant. Deci niciun adult nu era acasă. M-a invitat să mă duc cu el până la poliție. Acolo am fost întâmpinat de unul care s-a prezentat Könyves. A și reiterat Könyves Kálmán, un rege ungur vestit pentru iubirea lui față de cărți. Aceste două persoane au început să pună întrebări referitoare la persoanele care veneau la acest cerc de studii biblice. Au pus diferite procese verbale în fața mea. Până la urmă, au zis că ar fi bine să ne mai întâlnim, să semnez ceva. Nu am vrut să semnez. Eram speriat. Până la urmă, cred că am semnat vreo trei, patru documente, iar dintr-unul era foarte clar că sunt informator. Mi-au dat și un pseudonim. Nu mi-l mai amintesc. Eu am semnat. Eram foarte stresat. Am semnat mai multe documente, declarații”, a povestit sociologul, la RFI România.
István Horváth a fost un tânăr atipic acelor pentru acele vremuri. Mustrările de conștiință i-au dat curajul să-i înfrunte pe ofițerii de securitate.
„În drum spre casă era sediul Securității din Miercurea Ciuc. Am intrat acolo și am cerut să mă întâlnesc cu acest Könyves. Până la urmă m-a primit și i-am zis să rupă toate hârtiile că eu nu vreau să fiu informator. Au fost diferite presiuni. Au fost inclusiv un ofițer Moldovan pe care tot tineretul din Miercurea Ciuc îl știa că se ocupa de tineret. M-a amenințat. A încercat să îmi dea câteva palme”, a mai spus István Horváth.
Bărbatul povestește că a avut colegi care au fost duși de mână de tați în birourile securității. Amenințările erau dure și constante, iar asta îi făcea chiar și pe părinți să cedeze și să-și încurajeze copiii să toarne diferite persoane indicate de securiști.
Să te pui rău cu un ofițer însemna fie tortură, fie să-ți distrugi viața pe o perioadă foarte lungă de timp. Și nu doar pe a ta, ci și pe a familiei tale.
„Eu mă consideram victimă dacă toate acele consecințe se întâmplau. Dacă nu reușeam să iau la filosofie, dacă nu reușeam să intru la facultate. Ei știau că vreau să dau la facultate. Știau că am ambiții. Eram indirect amenințat. Că mă pot ajuta, dar că puteau să îmi pună și piedici”, a mai declarat István Horváth la RFI România.
Cei mai destoinici copii ai patriei erau recrutaţi de Securitate până să împlinească vârsta de 18 ani. Mii de documente aflate în arhiva Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii vorbesc despre cum erau recrutaţi de pe băncile şcolii, dar şi din casele de copii. În arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) se află un angajament luat unui minor dintr-o casă de copii din Giurgiu, la data de 30 ianuarie 1986.
NOTA INFORMATIVĂ A UNUI COPIL ORFAN
„Considerând că apărarea patriei, a securităţii statului constituie o obligaţie patriotică a întregului popor, înscrisă în Constituţie, subsemnatul (…) născut în 1968 în Bucureşti, domiciliat în Casa de copii, mă angajez să sprijin în mod secret, organizat şi sincer organele de securitate în activitatea pe care o desfăşoară pentru prevenirea, descoperirea şi lichidarea infracţiunilor îndrepate împotriva securităţii statului, pentru combaterea oricăror manifestări care afectează interesele orânduirii noastre socialiste“, potrivit CNSAS.
Angajamentul a fost semnat în faţa locotenentului Alexandru Dumitrescu.
Cercetătorul Luminița Banu a publicat în studiul intitulat ”Colaboratorii din rândul tinerilor”, că erau preferaţi elevii şi studenţii care locuiau în internatele liceelor sau în căminele studenţeşti.
CAIETELE CNSAS - STUDIUL CERCETĂTORULUI LUMINIȚA BANU
„Aceştia, fiind departe de familie, de sprijinul şi consilierea acesteia, erau mai vulnerabili în faţa unor solicitări de colaborare. (...) În acest fel, informatorii recrutaţi din rândul acestor tineri puteau fi folosiţi pentru obţinerea de informaţii nu numai din sălile de curs şi laboratoare, ci şi din spaţiile de cazare, hrănire, relaxare”, potrivit revistei „Caietele CNSAS”.
CE FEL DE COPII PREFERA SECURITATEA
Ofițerii racolau copii care abia împliniseră 12 ani, însă cei mai mulți aveau între 14 și 15 ani. Într-o „Fişă a persoanei de sprijin” aflată în arhiva CNSAS, întocmită în 25 noiembrie 1988 de locotenentul Moşneguţu Elena, eleva luată în considerare pentru a asigura „supravegherea corespunzătoare a elevilor în liceu şi cămin”, în vârstă de 14 ani, era prezentată astfel:
„Este o elevă cu o bună pregătire, dovadă şi rezultatele bune obţinute la învăţătură până în prezent, sociabilă, volubilă, foarte ataşată de părinţi. Este stimată de colegii clasei, datorită faptului că se poate găsi oricând un sprijin moral în ea, îşi ajută colegii, respectă ordinea şi disciplina în cămin”, potrivit CNSAS, relatează Realitatea PLUS.
În 26 septembrie 1989, acelaşi ofiţer recruta o altă elevă, tot de 14 ani.
„Este o elevă bine pregătită profesional, cu un potenţial intelectual dezvoltat. Este o fire uşor adaptabilă, ştie să se facă plăcută de cei din jur”, nota ofițerul de securitate, potrivit Realitatea PLUS.
Nu în ultimul rând, chiar și calităţile fizice erau luate în calcul în procesul recrutării, indiferent că era vorba de copii care încă nu atinseseră nici măcar pragul adolescenței. Din descrierea „caracteristicilor psihofizice şi a posibilităţilor de informare” nu lipsesc menţiuni precum „are o figură plăcută, brunetă cu ochi mari, negri” sau ”are un fizic agreabil, ceea ce determină în jurul ei prezenţa permanentă a colegilor, a altor tineri”.
Întrebările la care trebuiau să răspundă copiii făcuți fără voia lor „persoane de sprijin ale Securității”, erau legate de cine asculta Europa Libera sau Vocea Americii, emisiunea muzicală Metronom realizată de Cornel Chiriac, cine ce cărți citește, cine vorbește despre o posibilă fugă în Occident, cine spune bancuri, cine vorbește împotriva lui Nicolae Ceaușescu, despre colegii de clasă, despre părinții acestora.
Germina Nagâț, membru al colegiului CNSAS spune că există 360 de volume compuse din astfel de angajamente ale copiilor, însă nu sunt din toate județele.
GERMINA NAGÂȚ: RACOLAREA ELEVILOR - „O MUTILARE TIMPURIE”
„Din estimările mele cred că vorbim despre 10.000 de elevi recrutați. Vorbim despre o mutilare timpurie și definitivă pentru că mulți dintre aceștia vor ajunge colaboratori de seama ai sistemului și toți sunt marcați de acest început. Am văzut multe dosare în care elevii recrutați au încercat să scape mai apoi din mrejele sistemului, eschivandu-se în toate felurile, chiar deconspirându-se. Dar ceea ce pot să spun este că numărul celor care au vrut să scape, și poate au reușit, e mult mai mic decât numărul celor care au rămas în sistem", a spus cercetătorul Germina Nagâț, citată de ziare.com.
