La nivel global, statul paralel, numit „the deep state”, atacă valorile democratice prin programe ilegale de spionare a jurnaliștilor.
Cine sunt păpușarii care spionează și manipulează? De la stat la stat, anchetele jurnalistice ale publicațiilor independente arată că aceștia fac parte chiar din guverne. Mulți dintre ei sunt bogați și foarte influenți. Mulți păpușari se regăsesc sub sigla serviciilor secrete.
În România, libertatea presei nu suferă precum cea din Venezuela, acolo unde tirania socialistă a ucis presa liberă, ori cea a Mexicului, unde jurnaliștii nu au curajul să investigheze legăturile dintre mafia drogurilor și regim. Și nici ca cea din Vest, acolo unde jurnaliști precum Peter de Vries sunt asasinați de mafie pe stradă.
Dar până când?
Într-un editorial scris de jurnalistul Petre Iancu pentru Deutsche Welle, acesta spune că vremurile presei libere sunt pe cale să apună, dacă analizăm mișcările globale în acest segment al democrației.
T: JURNALISTĂ UCISĂ PENTRU RELIGIA EI
„E vorba și de cultura anulării, amuțind bună parte din vocile care deplâng capitularea oficialităților occidentale în fața crimelor și a delictelor inspirate de ură religioasă, de pildă antisemită, comise de migranți de felul asasinului pariziencei Sarah Halimi.
După omorârea ei, presa franceză a refuzat pur și simplu, din corectitudine politică, să abordeze săptămâni în șir această crimă antisemită, a scris Petre Iancu, jurnalistul care a lucrat pentru Europa Liberă în cea mai fierbinte perioadă a României – căderea comunismului.
SURSA: DW.COM
Petre Iancu mai spune că nici în Germania situația nu e roz:
„E notorie opțiunea politică ecologistă și socialistă a peste 90 la sută din tinerii jurnaliști ai televiziunii publice și, nu mai puțin, a progresiștilor care-i selectează și conduc.”, adaugă jurnalistul.
T: FĂRĂ DEZBATERI LA TELEVIZIUNILE PUBLICE
De pe sticla televiziunilor publice germane au dispărut complet și comentariile și emisiunile de investigație realizate de pe poziții de centru-dreapta. Nu se poate ca într-o democrație care se respectă să se omoare orice dezbatere, doar pentru că articularea oricărei opinii "incomode" e imediat calificată drept extremistă. Or, iată că, mai nou, se poate, mai spune Petre Iancu.
Puterea cenzurii este tot mai mare și rupe barierele televiziunilor. Se întinde până la cele mai accesate canale de informare, cele din online. Un exemplu concret în acest sens este cenzurarea de către platformele Twitter și Facebook a fostului președinte american Donald Trump.
Rețelele s-au apărat, subliniind că ar avea acest drept, întrucât ar fi companii private.
Totodată, la nivel global, Big Tech a devenit sursa numărul 1 de informare a populației.
Legea permite imperiului din online să cenzureze după bunul plac, însă, în același timp, Big Tech beneficiază și de o lege care scutește aceste platforme de obligația de a da socoteală pentru conținuturile sale. O oază a manipulării, spun unii.
Alegerile prezidențiale din Statele Unite, din 2020, au arătat reala putere pe care Google, Apple, Facebook, Amazon sau Microsoft o au asupra maselor.
Un studiu prezentat într-o conferință a mamutului Google, în 2019, arată că în România oamenii se pun la curent cu știrile în primul rând pe Facebook, apoi prin Whatsapp și de pe site-uri de știri.
Deși platformele menționate susțin că asigură protecția datelor personale și a mesajelor, exemplele contrare curg.
Jurnalistul american Tucker Carlson plănuia, cu mare discreție, un interviu cu președintele Rusiei, Vladimir Putin. Despre intenția sa și-a informat doar producătorul din televiziune. Totuși, comunicațiile sale electronice private, interceptate probabil de serviciul secret extern, NSA, au ajuns în posesia presei, care l-a demascat instantaneu pe gazetar ca presupus "putinist".
Serviciile au luptat și pentru stoparea anchetei jurnalistice care dovedea fapte de corupție care îl vizau pe fiul președintelui SUA, Hunter Biden, conform presei americane.
La începutul acestei luni, un scandal de spionaj a explodat la nivel mondial.
Un consorțiu format din 17 organizații media internaționale a publicat o anchetă despre un software dezvoltat de compania israeliană NSO Group, denumit Pegasus, care a permis guvernelor sau altor clienți ai companiei să spioneze la nivel global cel puțin 180 de jurnaliști, 600 de politicieni, 85 de activiști pentru drepturile omului și 65 de oameni de afaceri din diferite țări. Spionajul ar fi început în anul 2016.
Pegasus a sustras informații personale din telefoanele liderilor de stat, inclusiv datele GPS. Printre cele 50.000 de mobile interceptate se numără și cel al președintelui Franței, Emmanuel Macron, al președintelelui Consiliului European, Charles Michel, iar liderul guvernului ungar, Viktor Orban, a fost acuzat că ar fi folosit softul israelian pentru a spiona jurnaliști independenți.
Ministrul apărării din Israel, Benny Gantz, s-a deplasat miercuri în Franţa pentru a se întâlni cu şefa armatelor, Florence Parly, pentru a o informa cu privire la situația Pegasus, au anunțat oficialii într-un comunicat.
Benny Gantz i-a dat asigurări omoloagei sale franceze că ţara sa ia "în serios" acuzaţiile de spionaj cu privire la software-ul israelian Pegasus.
Potrivit rețetei consacrate, interceptările obținute prin astfel de software-uri de spionaj ajung adesea în presă, ca subiecte servite.
Jurnalistul american Glenn Greenwald spune că statul paralel „l-a monitorizat și interceptat și pe fostul consilier de securitate al SUA Michael Flynn, vorbind cu ambasadorul rus. Apoi au livrat informația spre exploatare politică a ziarului de stânga, Washington Post. Glenn Greenwald a devenit celebru după publicarea în The Guardian a dezvăluirilor fostului agent NSA, Edward Snowden, despre programele de spionaj din SUA și Marea Britanie.
Greenwald confirmă faptul că entitățile media „au venerat prea mult timp serviciile", înainte de a înțelege că spionii au început să facă o politică proprie în răspăr cu interesele democrației.
„Subminarea și torpilarea presei au atins un nivel record”, mai susține jurnalistul american.
