ANAF este ultima verigă şi, totodată, cea decisivă în recuperarea prejudiciilor dispuse de instanţe. Procentele pe care reuşeşte, însă, Fiscul să le aducă la buget din sumele stabilite prin hotărâri judecătoreşti sunt derizorii.
Până în 2012, nici măcar 5% din valoare nu era recuperată. Ulterior, a avut loc un progres, dar insuficient. Or, opinia juriştilor, dar şi cea publică, este că deposedarea de bunurile sau banii proveniţi din infracţiuni este cel puţin la fel de importantă ca ispăşirea pedepselor.
Motivul nu este doar creşterea veniturilor statului şi acoperirea costurilor generate de acest proces, ci, în primul rând, este descurajarea infracţiunilor.
Dacă va continua să fie profitabilă, criminalitatea economică va înflori. În mentalul popular s-a insinuat deja o percepţie nocivă, exprimată prin butada „merită să furi un milion pentru puţină puşcărie". Mai multe...
