Construcția combinatului de la Halânga, de lângă Severin, singurul din Europa de Est, a început în 1980 și era împărțit în două: avea o fabrică de apă grea şi o termocentrală care furniza abur tehnologic folosit pentru încălzirea locuințelor din Drobeta Turnu Severin. Combinatul de la Halânga s-a dorit a fi o industrie care să aducă România în rândul marilor puteri energetice ale Europei. Însă, în lipsa unor principii ale economiei de piață sănătoase, aici se producea apă grea cu nemiluita, care era apoi cumpărată de statul român și depozitată la rezerva de stat. Singura explicație oferită de autorități era că România va avea cândva 4 reactoare la Cernavodă, în loc de două și atunci o să fie nevoie de apă grea pentru umplerea instalațiilor. Banii veneau de la bugetul statului.
„Dacă n-ar fi fost ales acest amplasament aici , atunci nici termocentrala n-ar fi fost, nici exploatările carbonifere ulterioare n-ar fi fost. Per ansamblu, fabrica de apă grea a determinat o dezvoltare locală importantă. În felul ăsta pot spune că s-a și împrospătat populația orașului, au venit oameni din alte părți”, declara, în 2017, Ervin Watzlavik, fost director ROMAG-PROD, potrivit unui documentar citat de Realitatea PLUS.
După revoluţie, planurile de dezvoltare a energiei nucleare în România au stagnat. Combinatul producea în continuare apă grea pentru centrala de la Cernavodă şi pentru o scurtă perioadă chiar exporta, însă pierdea contractele pentru că nu ţinea pasul cu tehnologia modernă.
„În primul rând, datoriile acumulate în decursul timpului, care datorii n-au legătură numai cu ROMAG PRODUCTS, pentru că era și ROMAG TERMO, deci multe datorii apăreau șI de la ROMAG TERMO și a faptului că guvernanții n-au căutat, cu toate că noi ne-am adresat din timp Ministerului Energiei, n-au căutat soluții din timp”, susținea un angajat al combinatului în urmă cu cinci ani.
În anul 2013 a venit insolvența, în 2015 s-a oprit producția de apă grea, iar în 2016 s-a declarat falimentul. Mulți dintre cei aproape 3.000 de angajați au plecat acasă cu compensații salariale.
Combinatul de apă grea din apropierea Severinului își atinsese apogeul, cantitatea produsă acolo fiind una imensă și stocată deja la rezerva de stat. Închiderea acestui combinat era, așadar, una iminentă pentru că specialiștii în domeniu spuneau că instalațiile au ajuns la capătul vieții, iar dacă s-ar mai fi dorit în continuare producerea apei grele, ar fi trebuit ca vechile instalații să fie pur și simplu reproiectate.
Oprirea producției de apă grea nu a încheiat însă și problemele delicate. Multă vreme nimeni nu a știut ce se va întâmpla cu apa grea depozitată acolo, a cărei valoare depășea 1,2 miliarde euro.
Intrarea în faliment a combinatului a dus și la desfacerea tuturor contractelor, iar bunurile erau scoase la vânzare sau lichidate. În fața acestei situații, proprietarii stocului de apă grea, Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale - şi NUCLEARELECTRICA, nu dădeau semne că ar avea vreo soluţie pentru preluarea în siguranţă a produsului. Era vorba de sute de butoaie ce trebuiau menţinute la o temperatură constantă şi verificate periodic pentru a confirma calitatea produsului.
Timp de doi ani, mentenanța apei grele a fost asigurată tot de angajații uzinei aflate în faliment și de un administrator judiciar, dar fără ca cineva să le asigure stabilitatea locului de muncă. Cei care au plecat acasă au primit compensații salariale, iar pentru cei 80 de salariați rămași, în ianuarie 2018 statul a înființat Centrul național de Management al Apei Grele. Dar problemele tipic românești și procedurile greoaie au făcut ca noua entitate să nu-i poată prelua pe toți, ci doar pe 60 dintre ei, și nici apa grea. Printre angajații rămași era și un sindicalist, Florin Rogobete, care a luat la întrebări conducerea CNMAG. Explicațiile date de consilierul CNMAG, Mircea Oprea, au fost absurde: nu puteau angaja oameni pentru că nu li s-a spus cum să o facă, iar stocul de apă grea nu putea fi luat în primire pentru că angajații nu mai erau autorizați de noua structură, deci nu mai aveau acces la el.
Consilierul la Centrul național de Management al Apei Grele Mircea Oprea declara în septembrie 2018 că „actele normative de funcționare au niște scăpări, pe care încercăm să le rezolvăm la ora asta, în sensul că la ora actuală personalul este în totalitate detașat. Adică nu avem personal cu contract de muncă pentru că în actul de înființare s-au prevăzut cele 80 de posturi . Nu s-a specificat de unde anume se va lua acest personal, deși în nota de fundamentare se spunea că vor fi luați de la fosta uzină de apă grea”.
În aceste condiții, concluzia era una amară: apa grea era tot în derivă, situația era la fel de imprecisă, iar legile se făceau tot pline de lacune. De la intrarea în faliment, conducerea RAAN a cerut tuturor guvernelor să aibă grijă de această comoară.
La finalul lunii mai 2022, Procurorii DNA au trimis în judecată, într-un amplu dosar de abuz în serviciu care vizează falimentarea combinatului de apă grea din Mehedinţi, mai multe persoane. Printre ei, fostul şef al Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare, Gheorghe Dulcea, şi omul de afaceri Lucian Caraiman, un fost asociat al lui Georgică Cornu, supranumit, în vremurile sale de glorie, şi „regale asfaltului” din Banat.
