Planta este foarte răspândită în locuri necultivate, pe câmpuri și pășuni uscate, pe marginea drumurilor, în zona deluroasă și în cea subalpină. Înflorește începând din iunie și până în august.
La noi, ciulinii cresc în zona de stepă — subetajul pădurilor de gorun, pe pajiști ruderalizate, scrie doctorulzilei.ro.
Componenții principali sunt flavonoide, aminoacizi (L-cisteina, glicina, acidul l-glutamic, acid d-l-2-amino-butiric, d-l-leucina, tiramina), antocianozide, pigmenți clorofilieni, saponozide, uleiuri volatile, silimarină, acid fumaric, polihidroxifenil-cromon, potrivit www.csid.ro. Majoritatea compușilor activi sunt concentrați în fructe (semințe), însă întreaga plantă are proprietăți medicinale. Ciulinul conține aproape întreaga paletă de vitamine: A, D, E, K, complexul de B-uri, diferite micro și macro elemente, precum potasiu, seleniu, mangan, iod, calciu.
În scopuri medicinale, se întrebuințează partea aeriană a plantei, recoltată în perioada înfloririi și când semințele ajung la maturitate. Modalitățile de folosire sunt sub formă de tinctură de ciulin, decoct, infuzie, pulbere de semințe măcinate de ciulin.
Armurariul, cunoscut și sub denumirea de ciulinul-laptelui, este cel mai cunoscut soi de mărăcine și cel mai utilizat în medicina tradițională. Se folosea în amestec cu coaja de nucă, rădăcini de pătlagină și rostopască, la băi pentru întărirea copiilor și pentru poftă de mâncare.
Ciulinul este util în tratarea unor afecțiuni ale ficatului (hepatită, insuficiența hepatică, ciroze, intoxicații cronice ale ficatului), ale bilei (litiază biliară, dischinezie biliară), ale aparatului digestiv (digestie dificilă, constipație), în dereglări ponderale, afecțiuni ale splinei, astenie, hipertensiune arterială, hemoroizi, varice, intoxicație alcoolică, psoriazis, stări de epuizare fizică și nervoasă, deficiențe imunitare, hipercolesterolemie, convalescențe, migrene.