Obiectivul se află pe lista de priorități a Direcției Județene pentru Cultură (DJC) Timiș, alături de alte monumente cu valoare de patrimoniu.
"Cetatea Jdioara este cam singura care ar putea fi renovată din județul Timiș. Cred că ar fi o inițiativă importantă. Noi mergem des acolo, am reușit să angajăm un arheolog care a luat această problemă în grijă. Va trebui să facem în așa fel încât să apară fondurile de patrimoniu", a declarat luni pentru AGERPRES Sorin Vlad Predescu, director executiv al DJC Timiș și președintele Administrației Fondului Cultural Național.
El a adăugat că în Timiș nu sunt numeroase monumentele foarte vechi, dar sunt foarte coerente, într-o arhitectură de secol XVIII-XIX, și tocmai de aceea refacerea Cetății Jdioarei ar fi un mare câștig pentru patrimoniul național.
Directorul Muzeului de Istorie a Banatului din Timișoara, Dan Leopold Ciobotariu, consideră că cetatea medievală a Jdioarei, situată în estul județului Timiș, ar putea deveni o atracție turistică, pe baza unui proiect de reconstrucție și printr-un efort financiar rezonabil.
"Fondurile de care ar fi nevoie nu ar fi foarte mari. Ar trebui realizat proiectul pentru restaurarea Cetății Jdioarei, iar cei câțiva lucrători ar trebui plătiți de primăria locală. Jdioara merită, este un loc interesant și ar putea avea succes ca destinație turistică", a declarat pentru AGERPRES Dan Leopold Ciobotariu, în opinia căruia, în realizarea acestui proiect ar trebui să de implice atât autoritățile locale ale comunei, cât și Universitatea de Vest Timișoara.
Cetatea Jdioarei este menționată, prima dată, în anul 1320, ca cetate regală și centru al Districtului Lugoj, dar unele surse indică faptul că a fost întemeiată în veacurile II-III d.Hr., în timpul colonizării romane.
Din fortăreața de odinioară, astăzi mai dăinuie jumătate din circumferința dinspre nord și părțile laterale. În partea dinspre sud au rămas câteva frânturi de zid, prăvălite în interiorul Cetății Jdioara, acoperite de vegetație.
Zidurile groase și temeinice, de aproape doi metri și înalte de peste patru metri, arată că era un scut bun de apărare al celor ce locuiau aici. Istoricii presupun că în epoca medievală Cetatea Jdioarei era așezată pe drumul ce lega Transilvania de Banat.
Ruinele Cetății Jdioarei au servit ca adăpost pentru haiducii bănățeni, care duceau lupta împotriva stăpânirii habsburgice. Generalul Lentulus a fost desemnat să desființeze acțiunea de rezistență a haiducilor români și a incendiat cetatea la 26 ianuarie 1739.
