O ureche ce produce cerumen este considerata o ureche sanatoasa, de aceea urechea nu trebuie curatata cu betisoare de urechi. Atunci cand urechea este prea curata, fara cerumen care sa o protejeze, apare senzatia de mancarime in interiorul acesteia.
Dopul de ceara (cerumen) apare atunci cand substanta se acumuleaza in exces la nivelul conductului auditiv extern, astfel incat impiedica transmiterea sunetului catre urechea medie. Principala cauza a formarii dopurilor de cerumen este folosirea betisoarelor de urechi care imping ceara catre timpan, nelasand-o sa se elimine in mod natural in afara urechii. Alte cauze ale aparitiei dopurilor de ceara sunt :
- lucrul intr-un mediu cu praf
- folosirea castilor intraauriculare
- secretia de cerumen in exces (copiii si persoanele in varsta sunt mai predispusi la a forma dopuri de cerumen datorita acestui lucru)
- afectiuni dermatologice cu descuamarea pielii
- purtarea de proteza auditiva
- excesul de par si foliculi pilosi la nivelul urechii externe
Diagnosticul se face de catre medicul O.R.L., la inspectia conductului auditiv extern, cu ajutorul unui otoscop. De cele mai multe ori diagnosticul se face in cadrul unui control O.R.L. de rutina, insa, exista si o serie de simptome ce pot grabi prezentarea pacientului la un consult de specialitate O.R.L., cum ar fi :
- senzatia de plenitudine auriculara
- hipoacuzie (ureche infundata)
- durerea auriculara
- pruritul (mancarime) auricular
- senzatia de corp strain in ureche
- zgomote in ureche (tinitus)
- vertij
Exista si cazuri in care dopul de cerumen nu este format circumferential, ci obstrueaza doar o parte din conductul auditiv extern, astfel incat nu ii creaza senzatie de disconfort pacientului, insa la patrunderea apei in ureche (dupa baie, piscina), aceasta are senzatia de ureche infundata datorita umezirii, urmata de dilatarea cerumenului.
Tratamentul dopului de ceara din ureche consta in extragerea acestuia. Manevra se face numai la indicatia medicului O.R.L., in urma unui consult si numai de catre acesta. Cea mai utiliazata modalitate de extragere a dopului este prin aspiratia auriculara, cu canule de aspiratie adecvate. In cazul in care este un dop de ceara dur, acesta se poate extrage prin aplicarea unui jet caldut de apa cu o seringa, la nivelul conductului auditiv. Aceasta din urma modalitate de extragere se recomanda numai in cazul dopurilor vechi, dure, la pacienti care nu au avut niciodata o perforatie la nivelul membranei timpanice si daca pielea conductului din jurul dopului nu este iritata. In unele cazuri, si numai la indicatia medicului, se poate amana extragera dopului cateva zile pentru a-l inmuia mai intai cu solutii ceruminoase precum apa oxigenata sau solutii auriculare uleioase.
Dupa extragerea dopului de ceara din ureche se pot recomanda solutii auriculare uleoiase sau chiar cu antibiotic, in functie de aspectul pielii conductului auditiv extern.
Complicatia cea mai frecventa a dopurilor de ceara este otita externa. Aceasta apare atunci cand dopul este foarte vechi si face compresie la nivelul conductului auditiv extern sau dupa patrunderea apei in urechi, aceasta favorizand iritarea conductului auditiv extern si dezvoltarea bacteriilor si a ciupercilor. In cazul in care aceasta apare, poate fi necesara administrarea de antibiotic oral, impreuna cu antibioticele locale intraauriculare.
