„Ești în mașină și te îndrepți spre o intersecție. Semaforul devine galben, moment în care te gândești să apeși accelerația, doar că vezi o mașină de poliție. Imediat îți dai seama că această mișcare nu este tocmai inspirată. Dar există o mare probabilitate să o faci oricum", spune Susan Courtney, profesor la Departamentul de Științe Psihologice din cadrul Universității Johns Hopkins.
Tot Susan Courtney explică că deși o anumită zonă din creierul tău recunoaște mașina de poliția, celelalte zone au înceăut deja să pună în aplicare planul inițial de accelera. Iar pentru a opri un plan ce se află deja în curs de desfășurare e nevoie de un grad ridicat de inteligență.
De asemenea, pentru a afla cu exactitate de ce lumăm uneori decizii fără să gândim, Courtney și echipa lui au realizat un studiu în cadrul căruia au monitorizat ctivitatea creierului a 21 de persoane.
Mai exact, participanților li s-a cerut să se concentreze pe un punct central pe ecran și să aștepte ca o țintă să apară din altă parte. Uneori li s-a permis să facă lucrurile natural și să-și îndrepte privirea spre ținta apărută. Alteori, însă, au primit un indiciu vizual ca să depășească impulsul de a-și muta privirea. Cu alte cuvinte, au trebuit să anuleze o acțiune pe care creierul deja intenționa să o realizeze.
Rezultatele au arătat că oprirea unei acțiuni a implicat trei zone ale creierului pentru a comunica cu alte opt zone. „Comunicare trebuie să se întâmple în aproximativ o zecime de secundă. După aceea, un semnal este trimis mușchilor ochiului și nu există nicio modalitate de a opri. Acesta este momentul în care ne simțim groaznic, moment în care creierul nostru știe că nu trebuia să apese accelerația", au declarat cercetătorii.
