Şi dacă e aşa, încercaţi să nu faceţi greşeli din neştiinţă. Sunt câteva extrem de frecvente făcute atât de părinţi, cât şi de bunici şi care, repetate, duc la modificări negative în personalitatea micuţilor. Le comentăm pe rând!
Prea permisivi?
În primul rând, atitudinea: “Fă ce vrei”, “Mănâncă ce vrei”, “Stai unde vrei”, joacă-te unde vrei nu înseamnă libertate. Este vorba, psihic vorbind, despre o manifestare a dezinteresului sub forma aparent a unei libertăţi acordate. Copilul simte însă lipsă de interes din partea voastră. Aşadar, copilului în funcţie de vârstă îi faceţi un orar al meselor, al perioadei de odihnă şi de joacă.
Până la 9-10 ani, copiii nu ştiu să facă alegeri alimentare conştiente, deci e absolut necesar ca acestea să fie făcute de părinţi. Tot până atunci vor avea nevoie măcar de 20 de minute de somn în timpul zilei şi de cel puţin 2 ore de joacă, care ideal ar fi să presupună efort fizic. În acest program, zilnic acelaşi în linii mari, ar trebui să intre timp petrecut cu părinţii.
Cel mic nu are nevoie doar de hrană, de o casă primitoare şi de hăinuţe. Are nevoie de atenţia părinţilor, de timp, nu neapărat foarte mult, în care aceştia să interacţioneze real. Chiar dacă aveţi o oră la dispoziţie, vorbiţi cu cel mic, jucaţi-vă împreună, menţineţi contactul vizual, extrem de important. Cu alte cuvinte, contează calitatea şi nu cantitatea timpului petrecut zilnic împreună cu juniorii.
Prea indulgenţi?
O altă greşeală frecventă este răsfăţul care presupune lipsa oricărei responsabilităţi din partea copilului şi educarea în sensul acesta. Unui copil nu i se pot tolera comportamente deviate doar pentru că este copil. Fiecare vârstă înseamnă responsabilitate, iar cel mic trebuie să crească cu această idee. La polul opus al răsfăţului se află severitatea excesivă. Citeste mai mult...