Acestea sunt cele mai cumplite genocide din istoria umanității, potrivit www.arzigazu.ro:
1. Coreea de Nord
Câți oameni au murit în “paradisul lucrătorilor” nu va fi știut niciodată cu siguranță. Cert este că Phenianul a fost în război cu propriul popor încă de la asumarea puterii lui Kim II-Sung, în 1945. Milioane de țărani au murit de foame, Coreea de Nord fiind învinuită că a împiedicat în mod sistematic și deliberat ca ajutoarele umanitare să ajungă în zonele cele mai devastate de penuria de alimente. Desigur, acest lucru nu include numărul considerabil de femei și copii, aproape un milion, care au murit în lagărele politice din Coreea de Nord în ultimii 65 de ani.
2. Expulzarea etnicilor germani după cel de-Al Doilea Război Mondial
Mulți cercetători consideră că s-ar fi petrecut mai degrabă un transfer al populației, decât un genocid. Totuși, cum se explică deplasarea forțată a mai mult de 14 milioane de etnici germani și aliați slavi din Uniunea Sovietică, în zonele ocupate ale Europei Centrael și de Est în urma celui de-al Doilea Război Mondial, dacă nu printr-un genocid? Dacă acest transfer nu s-ar traduce prin genocid, atunci ceva destul de asemănător s-a petrecut, având în vedere că între jumătate de milion și două milioane dintre aceștia nu au supraviețuit călătoriei. Deși multe dintre aceste decese au fost cauzate de foamete și boli, mulți civili germani erau fie executați pe loc, fie trimiși ân lagăre de muncă de către sovietici, în special cei care erau suspectați că ar fi avut legături naziste.
3. Masacrul din Rwanda
În ciuda faptului că genocidele sunt, de cele mai multe ori, motivate politic, Rwanda este exemplul cel mai elocvent al faptului că există și alte considerente care generează astfel de acte. În cazul de față, ne confruntăm cu diferențele tribale. Masacrul de scurtă durată, care s-a finalizat cu aproximativ un milion de victime, a fost apogeul concurenței etnice de lungă durată dintre Tutsi și Hutu. Aparent, tutsi au controlat țara timp de secole, în ciuda majorității Hutu, care în cele din urmă a doborât Tutsi printr-o rebeliune, în 1962. Tensiunile s-au menținut la un nivel ridicat, fapt ce a determinat un război sângeros, în aprilie 1944, când președintele Hutu, Habyarimana, a murit în condiții misterioase într-un accident de avion. Acest eveniment a provocat represalii sângeroase împotriva Tutsilor. Deși nu a fost o orchestrație a guvernului condus de Hutu, oamenii de știință susțin că reacția spontană și violentă a fost susținută, pe scară largă, de către forțele armate din Rwanda, în deplină cunoștință a guvernului, ceea ce îl face direct vinovat.
4. Împărțirea Indiei
Acesta este unul dintre puținele genocide din istorie care nu a fost nici motivat politic, nici orchestrat de guvern, producându-se mai degrabă în mod spontan, fiind rezultatul împărțirii, în 1947, a celei mai importante colonii a Marii Britanii: India. Momentul declanșator a fost decizia împărțirii statului în secțiunile hinduse și musulmane, luând astfel naștere India și Pakistanul din zilele noastre. Milioane de musulmani, hindusi și Sikhs au rămas pe partea greșită a frontierei nou format, fiind din acest motiv forțați să-și părăsească casele și să meargă sute de kilometri până la noile locuințe. Pe parcursul acestui exod, care a afectat mai mult de 14 milioane de oameni, violența a izbucnit între diferitele facțiuni religioase, conducând la aproximativ un milion de decese.
5. Genocidul armean
Turcii otomani, sub conducerea ministrului de război Enver Pașa, au condus unul din primele genocide organizate pe scară largă ale secolului XX. În urma Primului Război Mondial, turcii au ucis, deportat și înfometat până la deces mai mult de 1,8 milioane de armeni. Astăzi, turcii refuză să-l recunoască ca pe un genocid, considerând pur și simplu că evenimentele de atunci au reprezentat o deportare în masă, în urma căreia oamenii au murit din pricina epuizării sau neglijenței în timpul măsurilor forțate.
6. Genocidul din Cambodgia
Când khmerii roșii au răsturnat guvernul din Cambodgia, în 1975, și au instalat un comunism utopic, primul act a fost să anihileze pe oricine era considerat drept dușman al statului: nu numai foști membri ai vechiului regim sau militari, ci și jurnaliști, profesori, oameni de afaceri, intelectual, budiști. Se estimează că nu mai puțin de două milioane de oameni, aproximativ 20% din populația acestei țări, au murit în mâinile khmerilor.
7. Holocaustul
Niciun genocid nu este la fel de bine cunoscut sau atent documentat ca Holocaustul, care s-a concretizat prin eforturile naziștilor de a extermina nu numai evreii din Europa, ci milioane de oameni considerați nedoriți. Până la moartea lui Hitler, aproximativ 11 milioane de oameni, dintre care mai mult de jumătate evrei, au murit prin exterminare în masă, deportare, foame sau suprasolicitare în lagărele închisorii. Această politică brutală a fost ignorată până la momentul eliberării primelor tabere de către aliați, în primăvara anului 1945.
8. Holodomor
Campania de ucidere prin foame a ucrainienilor sau genocidul foametei din Ucraina, cum a mai fost denumit, a fost depășit în anvergură și victime doar de Marea Foamete din China, iar cauzele acestui masacru erau relaționate cu nevoia Kominternului de a subjuga Ucraina. Kulacii, țăranii care dețineau peste nouă hectare de tern agricol, au fost vizați de către sovietici, fiind deposedați de bunuri și declarați inamici ai poporului. Mai mult de 10 milioane dintre aceștia au fost trimiși în lagărele de muncă din Siberia, iar o treime dintre aceștia au murit de frig.
9. Era stalinistă
Cu toate că mulți oameni consideră că Adolf Hitler este cel mai mare criminal în masă al secolului XX, Iosif Stalin nu s-a lăsat mai prejos, întrucât a transformat întreaga națiune într-un centru masiv de exterminare. Numărul exact al celor care au murit în urma instrucțiunilor sale directe sau ca urmare a politicilor sale agrare eșuate nu va fi cunoscut cu certitudine, însă estimările arată că mai mult de 20 de milioane de oameni au murit.
10. Marele Salt înainte și revoluția culturală în China
“Marele Salt Înainte”, încercarea liderului Chinei, Mao Zedong, de a mordeniza agricultura a dus la foamete în masă și, implicit, la moartea multor proprietari de terenuri. Deși nu a fost o acțiune deliberată de a eradica populație, ceea ce a transformat-o în genocid a fost continuarea politicilor sale mult timp după ce devenise evident că este o încercare dezastruoasă, condamnând astfel milioane de țărani la foame. Al doilea mare genocid, Revoluția Culturală, a fost o epurare sângeroasă a elementelor antiguvernamentale, milioane de oameni murind în lagăre. Se estimează că din 1949 și până la moartea lui Mao au murit între 45 și 70 de milioane de oameni.
