Condițiile de detenție din sistemul penitenciar din România sunt contrare Convenției Europene a Drepturilor Omului și relevă o disfuncționalitate structurală care necesită adoptarea de măsuri generale de către stat, a decis marți Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), în cazul ''Rezmiveș și alții împotriva României''.
Prin această decizie-pilot, CEDO a stabilit că a fost încălcat Articolul 3 al Convenției, care interzice tratamentele inumane sau degradante, în acest caz care vizează condițiile de detenție din închisorile românești, precum și din arestul poliției.
CEDO a decis suspendarea tuturor cazurilor privind condiţiile din închisorile româneşti până când ţara noastră nu va veni cu un calendar pentru a remedia problemele.
În ultimii nouă ani, CEDO a stabilit ca deţinuţii ale căror drepturi au fost încălcate să primească de la statul român despăgubi în valoare de aproape două milioane de euro.
CEDO a criticat, în hotărârea pilot, condiţiile din închisorile româneşti, dar a făcut şi recomandări pentru reducerea aglomerării, oferind sugestia de a face modificări în Codul Penal:
-de a dezincriminaliza anumite infracţiuni -anumite ţări au luat decizia de a înlocui pedepsele pentru consum de droguri şi conducere în stare de ebrietate cu sancţiunile administrative, spune CEDO,
- de a oferi pedepse cu închisoarea individualizate, ţinând cont de nevoi şi de proporţii,
- de a favoriza medierea şi încercarea de împăcare cu victimele,
- de a prevede suficiente măsuri alternative detenţiei provizorii, de a prevedea pedepse cu suspendare
- de a înlocui, pentru anumite infracţiuni, pedepsele cu închisoarea cu sancţiuni şi muncă în folosul comunităţii, despăgubirea victimei şi supravegherea electronică.
- de a prevede suficiente tipuri de sancţiuni pentru a nu mai exista întoarcerea automată în închisoare când se încalcă unele condiţii ale eliberării.
- de a creşte procentajul eliberărilor anticipate din închisoare, mai recomandă CEDO.
Procedura pilot, aşa cum este descrisă în regulamentul Curţii Europene a Drepturilor Omului, se aplică atunci când Curtea consideră că pe rol se înregistrează un număr semnificativ de cereri similare a căror cauză este comună şi pare să fie o disfuncţionalitate structurală sau sistemică în statul pârât. Prin această formă de cooperare cu statul, examinează pentru a stabili dacă există disfuncţionalităţi în plan naţional, iar dacă acestea există, CEDO fixează un cadru temporal, în care guvernul trebuie să identifice şi să implementeze măsuri cu caracter general pentru a remdia neregulile constatate.
Guido Raimondi, preşedintele Curţii Europene pentru Drepturile Omului (CEDO) a declarat la începutul acestui an că numărul cazurilor împotriva României a crescut cu 108% în anul 2016, adăugând că este vorba de cazuri repetitive care reflectă dificultăţi de ordin sistemic sau structural şi cere găsirea unor soluţii la nivel naţional.
"În primul rând, în privinţa Ungariei şi României, unde numărul cazurilor a crescut cu 95%, respectiv 108% în 2016, această situaţie vizează cauze legate de condiţiile de detenţie. Indiscutabil, acestea sunt cazuri prioritare, pentru că intră sub incidenţa Articolului 3 din Convenţie, dar sunt cazuri repetitive, ceea ce reflectă dificultăţi sistemice sau structurale şi necesită găsirea unor soluţii interne", a declarat Raimondi în discursul susţinut cu ocazia ceremoniei oficiale de început de an judiciar.
REACŢIA MAE la hotărârea pilot a CEDO în cauza Rezmiveş şi alţii împotriva României
Redăm, integral comunicatul de presă: "Astăzi, 25 aprilie 2017, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat hotărârea sa pilot în cauza Rezmiveş şi alţii împotriva României.
Prin această hotărâre, Curtea a reiterat existenţa unei probleme structurale în ceea ce priveşte suprapopularea din centrele de reţinere şi arest preventiv şi din unităţile penitenciare din România, și a confirmat, totodată, progresele înregistrate şi a apreciat pozitiv măsurile deja adoptate sau prognozate de către statul român pentru a contracara acest fenomen al suprapopulării. În același timp, Curtea a recomandat măsuri suplimentare din partea autorităţilor naţionale, fie de natură logistică, fie de politică penală, precum și consolidarea, respectiv, introducerea unor remedii de natură preventivă şi compensatorie, pentru situaţiile în care o persoană se confruntă cu sau a fost expusă la suprapopularea în locurile în care este sau a fost deţinută.
Ținând cont de faptul că statul are nevoie de timp pentru definirea acestor măsuri suplimentare, Curtea a acordat autorităţilor un termen de şase luni de la momentul rămânerii definitive a hotărârii pentru prezentarea, în cooperare cu Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei, a unui plan de acţiune care să identifice măsurile suplimentare și calendarul adoptării acestora.
Pentru a sprijini autorităţile în acest demers, Curtea a decis suspendarea examinării cererilor aflate pe rolul său şi necomunicate încă Guvernului pentru observaţii, favorizând astfel concentrarea eforturilor pentru identificarea și ulterior adoptarea măsurilor suplimentare.
Elemente suplimentare:
Procedura hotărârii pilot se aplică în situaţia în care pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului (Curtea sau CEDO) se află un număr semnificativ de cereri similare, în care se invocă încălcări ce au o cauză comună. În hotărârea pronunţată într-o astfel de procedură, Curtea menţionează disfuncţionalităţile incidente în plan naţional şi fixează un cadru temporal în care Guvernul să identifice şi să implementeze măsurile necesare remedierii acestora.
Procedura hotărârii pilot reprezintă o formă de cooperare între Curte şi statul pârât. Rolul ei este să ofere piste, sugestii de măsuri cu caracter general care ar fi apte să rezolve respectiva problemă sistemică şi ar fi acceptabile din perspectiva CEDO, raportat la jurisprudenţa acesteia şi la numărul semnificativ de cereri similare aflate pe rolul ei. Curtea confirmă însă în jurisprudenţa sa libertatea statului de a alege măsurile prin care să îşi îndeplinească obligaţia de conformare cu hotărârile Curţii.
Prima hotărâre CEDO pronunţată într-o cauză împotriva României în materia condiţiilor materiale de detenţie datează din decembrie 2007 (Bragadireanu împotriva României).
De asemenea, în iulie 2012, Curtea a pronunţat o hotărâre în cauza Iacov Stanciu împotriva României în care a reţinut că, în pofida eforturilor autorităţilor române de a îmbunătăţi situaţia, există o problemă structurală în domeniul condiţiilor materiale de detenţie; ulterior acestei hotărâri, autorităţile române au adoptat o serie de măsuri, legislative şi administrative, ale căror rezultate au fost apreciate pozitiv de către Curte.
Faţă de România a mai fost pronunţată o hotărâre pilot, Maria Atanasiu ş.a. împotriva României, în domeniul restituirii proprietăților naționalizate; măsurile de reformă adoptate în această materie şi cooperarea autorităților cu Serviciul de executare a hotărârilor CEDO au fost apreciate public de oficialii Consiliului Europei şi primite pozitiv de către Curte, care a considerat că noua legislaţie oferă posibilitatea de soluţionare adecvată a cererilor de reparaţie, pentru majoritatea situaţiilor incidente în cauzele aflate pe rolul său.
În regulă generală, o hotărâre pronunţată de o cameră a Curţii devine definitivă în termen de trei luni de la momentul pronunţării".
