În această perioadă se spun rugăciuni, iar una dintre ele este cea atribuită Sfantului Efrem SIrul,
„Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândaviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, daruieşte-l mie, robului Tău. Aşa Doamne, împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.“
Mai multe aici.