Cauza psiho-emoţională a diabetului este reprezentată de o lipsă afectivă, o lipsa a iubirii, pe care pacientul o simte. Persoana în cauza trăieşte sentimente de amărăciune, de trişsţeţe, de înstrăinare.
De multe ori, aceste sentimente sunt declansate de o lovitură pe plan personal, profesional, financiar, lovitură care duce la frustrări, la o refulare a sentimentelor, la senzaţia că viaţa este grea, este «amară».
În această situaţie, pacienţii încearcă să compenseze această amărăciune a vieţii cu ceva contrar, cu ceva dulce, potrivit formula-aa.ro.
Sunt acele persoane care îşi găsesc consolarea în mâncare. Mâncarea şi, în special, carbohidraţii, le creează o stare de mulţumire, de bine interior, care compensează cu lipsa de afectivitate pe care o simt în viaţa lor.
Când acesţia nu-şi pot găsi echilibrul emoţional, izolarea afectivă se accentueaza, şi atunci se declanşează diabetul. Este, de fapt, transpunerea nivelului emoţional în cel fizic, diabetul presupunând o dietă restrictivă, evitarea alimentelor (dulcele) preferate pe care subconstientul le respinge că fiind nemeritate şi, în consecîntă, organismul nu le poate prelucra.
Mai mult, diabetul poate apărea că urmare a unui eveniment neplăcut, un eveniment pe care persoana în cauză îl respinge cu toată fiinţa (decesul cuiva apropiat, stări conflictuale în familie sau la serviciu, schimbarea locului de muncă etc.).
Hiperglicemia (nivelul crescut de zahăr din sânge) reprezintă mecanismul prin care organismul se pregăteşte să facă faţă acelui eveniment. Este o situaţie de luptă, pe care subconştientul o trăieşte.
Sursa: bzi.ro
