Cu o lungime de 3.500 de kilometri, din Afganistan până în Myanmar, regiunea muntoasă Hindukuş-Himalaya (HKH) este considerată "al treilea pol" al Terrei de către oamenii de ştiinţă datorită uriaşelor sale rezerve de gheaţă. Ele alimentează 10 cursuri de apă majore din Asia, precum Gange, Mekong şi Fluviul Galben, de-a lungul cărora sunt structurate bazine ale populaţiilor locale.
Or, modificările climatice ameninţă gheţarii de altitudine ai acestei linii muntoase, care deţine cele mai înalte piscuri din lume, precum Everest şi K2, potrivit unui vast studiu coordonat de International Centre for Integrated Mountain Development (ICIMOD), o organizaţie interguvernamentală cu sediul în Kathmandu (Nepal), rodul unei cercetări ce a durat peste cinci ani şi la care au participat peste 350 de experţi.
"Aceasta este criza climatică despre care nu aţi auzit vorbindu-se", a declarat coordonatorul raportului, Philippus Wester, membru al ICIMOD, citat într-un comunicat de presă.
Chiar dacă naţiunile planetei ar reuşi să limiteze încălzirea climei de pe Glob la +1,5 grade Celsius în raport cu era preindustrială până în 2100, ţinta Acordului de la Paris pentru climă din 2015, regiunea Hindukuş-Himalaya ar pierde oricum o treime dintre gheţarii săi. Această topire a gheţarilor nu va rămâne fără consecinţe pentru cei 250 de milioane de locuitori din acei munţi şi pentru cei alţi 1,65 de miliarde de oameni care trăiesc de-a lungul bazinelor fluviale din aval.
"Modificările climatice sunt pe cale să transforme piscurile montane acoperite cu gheaţă din regiunea HKH, aflate în opt ţări, în roci dezgolite, în mai puţin de un secol. Consecinţele pentru populaţiile din regiune, deja una dintre regiunile muntoase cele mai fragile şi riscante din lume, vor merge de la o agravare a poluării aerului până la o intensificare a evenimentelor climatice extreme", a avertizat Philippus Wester.
Potrivit raportului, regiunea va avea nevoie de o sumă cuprinsă între 3,2 miliarde şi 4,6 miliarde de dolari pe an până în 2030 pentru a se adapta la modificările climatice, apoi de finanţări cuprinse între 5,5 miliarde şi 7,8 miliarde de dolari pe an până în 2050.
