Herpangina este o boală virală contagioasă, cauzată de anumite enterovirusuri, care se manifestă prin febră acută și mici leziuni ulcerative în zona gâtului, mai ales în partea din spate a acestuia. De obicei, afectează copiii cu vârste cuprinse între 3 și 10 ani, însă poate fi întâlnită și la nou-născuți, adolescenți sau chiar adulți.
Cauzele herpanginei
Herpangina este provocată de mai multe tipuri de enterovirusuri, cel mai frecvent fiind asociată cu virusul Coxsackie B. Alte virusuri care pot declanșa boala includ Coxsackie A16, enterovirusul 71 și echovirusul.
Herpangina este extrem de contagioasă, iar majoritatea cazurilor apar în lunile calde de vară. Virusurile care o declanșează pot supraviețui în mediul extern pentru perioade îndelungate și se răspândesc rapid prin:
Contact direct cu persoane infectate
Inhalarea particulelor respiratorii din aerul expirat de cineva infectat
Contact cu fluide corporale (salivă, mucus) sau materii fecale.
Perioada de incubație
Intervalul dintre expunerea la virus și apariția simptomelor este de obicei între 3 și 5 zile. Persoanele infectate pot răspândi virusul chiar și în absența simptomelor, iar contagiozitatea poate dura între 3 și 8 săptămâni. În primele două săptămâni după infectare, riscul de transmitere este cel mai ridicat.
Simptomele herpanginei
Simptomele variază în funcție de virusul implicat și pot include:
Leziuni ulcerative de culoare albă, cu margini roșii, care apar în partea din spate a gâtului, pe cerul gurii sau amigdale
Febră mare bruscă
Dureri în gât și dificultăți de înghițire
Durere de cap, pierderea apetitului și deshidratare
Inflamarea ganglionilor limfatici
La sugari, salivare excesivă
În cazuri rare, simptomele pot include și vărsături, slăbiciune musculară sau dificultăți respiratorii, iar febra poate dura între 3 și 6 zile.
Deși herpangina nu are un tratament specific, simptomele pot fi gestionate cu ajutorul medicamentelor care scad febra și ameliorează durerile. Totuși, este indicată intervenția medicală dacă febra depășește 39°C sau dacă apar semne de deshidratare. În cazuri rare, virusul poate provoca complicații severe, cum ar fi meningita, encefalita sau convulsiile.
Medicul poate diagnostica herpangina pe baza simptomelor specifice și a examinării fizice. În cazurile ușoare, nu sunt necesare teste de laborator. În situațiile mai complicate, se pot efectua teste de confirmare pentru a exclude alte boli și pentru a confirma prezența enterovirusurilor prin metode PCR.
Tratament pentru herpangină
Fiind o boală autolimitată, herpangina se tratează în principal simptomatic. Este recomandată o dietă ușoară și lichide reci, iar hidratarea corespunzătoare este esențială. Pentru a reduce febra, se pot administra antipiretice precum ibuprofenul sau paracetamolul, conform recomandărilor medicului. De asemenea, spray-uri sau geluri care calmează durerile cauzate de leziunile bucale pot fi utile.
Prevenirea herpanginei implică:
Spălarea regulată a mâinilor cu apă și săpun
Dezinfectarea suprafețelor și a obiectelor contaminate
Acoperirea gurii și a nasului atunci când tușim sau strănutăm
Izolarea persoanelor bolnave pentru a evita răspândirea virusului.
Adoptarea măsurilor de igienă corespunzătoare este esențială pentru a preveni răspândirea infecției în comunitate.
