Aceste lumini colorate care se mişcă la latitudini mari ale planetei noastre sunt un efect secundar neaşteptat al interacţiunii dintre vântul solar şi atmosfera noastră, care i-a fascinat pe oamenii din toate timpurile. Variaţia de culoare a aurorelor boreale se datorează tipului de molecule gazoase implicate în această reacţie.
Aurora boreală apare la înălţimi cuprinse între 80-640 de kilometri în atmosfera terestră. Acest tip de auroră apare şi în emisfera sudică, unde este denumită în mod firesc „auroră australă". Aurorele australe nu sunt atât de vizibile precum cele nordice, datorită faptului că apar în mod concentrat doar în Antarctica.
Savanții au descoperit o nouă formă de auroră boreală
O echipă de oameni de ştiinţă canadieni, condusă de Elizabeth MacDonald, a descoperit un nou tip de auroră boreală, pe care au botezat-o Steve. Numele a prins și cu savanții, astfel că acronimul Steve se poate extinde ca Strong Thermal Emission Velocity Enhancement.
Steve este diferită de o aurora clasică prin faptul că se formează la latitudini mult mai mici, până la zece grade, decât aurora și poate avea o viață de 20 minute până la o oră, în timp ce aurora boreală clasică durează doar câteva minute.
În plus, în comparație cu aurorele roșii, verzi sau galbene, Steve apare ca o panglică mov pe cer, iar uneori are și mici zone verzi, instabile.
Cercetătorii au efectuat și o serie de analize în urma cărora au descoperit că Steve reprezintă o manifestare a unor particule venite din direcția soarelui, care interacționează cu o zonă anume din câmpul magnetic al planetei, din ionosferă. Rezultatele cerecetărilor au fost publicate în jurnalul Science Advances.
