Curtea a concluzionat în sensul că Avocatul Poporului răspunde numai în fata Parlamentului, activitatea sa fiind supusă controlului parlamentar. Drept urmare, Parlamentul este singura autoritate în măsură să aprecieze dacă activitatea desfăşurată de Avocatul Poporului, în calitatea sa de conducător al instituţiei, s-a realizat în limitele stabilite de Constituţie şi lege sau, dimpotrivă, cu încălcarea acestora şi, în consecinţă, printr-o evaluare obiectivă în cadrul căilor şi procedurilor exclusiv parlamentare, să dispună măsurile legale.
CCR a reținut că legea care reglementează revocarea, ca modalitate de încetare a unui mandat, trebuie să stabilească cu certitudine cazurile în care intervine această sancțiune, menționând expres ipotezele obiective, determinate sau determinabile, care pot declanșa procedura de revocare.
„Curtea constată că actualul cadru normativ în temeiul căruia este adoptată o astfel de hotărâre prezintă o deficienţă gravă de conţinut, întrucât nu reglementează distinct și limitativ ipotezele în care se poate declanșa procedura de revocare. Posibilitatea revocării din funcţie a Avocatului Poporului <<ca urmare a încălcării Constituţiei şi a legilor>> nu respectă condițiile de claritate, previzibilitate și rezonabilitate”, arată CCR în Motivare.
Pe de altă parte, judecătoarele CCR Simina Tănăsescu şi Livia Stanciu au formulat Opinie concurentă la decizia CCR privind neconstituţionalitatea hotărârii Parlamentului de revocare a Renatei Weber din funcţia de Avocat al Poporului. Cele două judecătoare nu sunt de acord cu faptul că decizia Curţii a inclus şi prevederea expresă referitoare la reîntoarcerea Renatei Weber pe postul deţinut.
Acestea argumentează că în hotărârea Legislativului trebuia precizată şi clar identificată fiecare faptă ori omisiune imputată Avocatului Poporului, precum şi atribuţia corespunzătoare ce nu a fost realizată sau a fost realizată defectuos ori abuziv.
Potrivit CCR, legea trebuie să prevadă procedura în cadrul căreia se analizează cererea de revocare și după a cărei parcurgere organul competent poate dispune revocarea, se precizează în Motivarea CCR. Aceasta trebuie să prevadă titularul dreptului de a cere revocarea, organul competent să cerceteze faptele imputate şi vinovăţia persoanei a cărei revocare se cere sau garanțiile exercitării dreptului la apărarea a acesteia (încunoștințarea persoanei a cărei revocare se cere, audierea sa publică înainte de revocare, posibilitatea de a propune probe în apărarea sa, termenele procedurale etc.). Nu în ultimul rând, legea trebuie să reglementeze dreptul la recurs în faţa unei instanțe independente şi imparţiale, deci posibilitatea persoanei revocate de a contesta măsura revocării, în condițiile art.21 din Constituție referitor la liberul acces la justiție.
Pentru a-şi putea exercita atribuţia de control al legalităţii și temeiniciei măsurii revocării, instanţa trebuie să cunoască raţiunile pentru care a fost dispusă revocarea, iar această motivare trebuie să fie intrinsecă actului de revocare.
Obligaţia autorităţii emitente de a motiva actul constituie o garanţie contra arbitrariului şi se impune cu precădere în cazul unui atare act prin care, dispunându-se încetarea unui mandat în curs, se suprimă drepturi sau situaţii juridice individuale.
„Atunci când este învestită cu verificarea constituţionalităţii unor hotărâri parlamentare cu caracter individual, Curtea Constituţională nu este instanţă judiciară de contencios administrativ pentru a putea dispune repunerea în situaţia anterioară a persoanelor vizate de actul individual invalidat”, potrivit argumentelor celor două judecătoare CCR, privind reîntoarcerea lui Weber pe funcia din care a fost revocată.
„Considerăm că în Hotărârea Parlamentului nr.36/2021 trebuia precizată şi clar identificată fiecare faptă ori omisiune imputată Avocatului Poporului, precum şi atribuţia corespunzătoare ce nu a fost realizată sau a fost realizată defectuos ori abuziv, inclusiv prin menţionarea normelor juridice astfel încălcate”, afirmă cele două judecătoare în Opinia concurentă la decizia Curţii Constituţionale privind Hotărârea Parlamentului prin care Renate Weber a fost revocată din funcţia de Avocat al Poporului.
Avocatul Poporului este supus controlului parlamentar, dar acest control parlamentar, ce poate fi concretizat inclusiv în evaluarea Avocatului Poporului în vederea revocării sale, trebuie să se desfăşoare printr-o evaluare obiectivă şi în conformitate cu Constituţia, regulamentele parlamentare şi legile incidente în materie, consideră cele două judecătoare.
În opinia lor, Simina Tănăsescu și Livia Stanciu consideră că, pentru revocarea Avocatului Poporului nu este suficientă respingerea rapoartelor anuale, ci trebuie respectate prevederile art.9 din Legea nr.35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, respectiv ”trebuie identificate fapte concrete sau omisiuni evidente în exercitarea atribuţiilor sale, prin care Avocatul Poporului a încălcat norme explicit identificate din Constituţie ori din legea sa de organizare şi funcţionare sau care s-au concretizat într-o deturnare abuzivă a Avocatului Poporului de la rolul său constituţional”.
„Mai precis, revocarea Avocatului Poporului nu poate avea loc pentru realizarea atribuţiilor sale, ci pentru nerealizarea atribuţiilor sale ori pentru realizarea defectuoasă a acestora sau pentru exces de putere”, explică Simina Tănăsescu şi Livia Stanciu în Opinia concurentă.
