"Obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.94/1992 organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, obiecţie formulată Preşedintele României", se arată pe ordinea de zi a şedinţei de marţi a Curţii Constituţionale, publicată pe site-ul instituţiei.
Pronunţarea Curţii asupra obiecţiei de neconstituţionalitate depuse de Iohannis privind modificarea Legii Curţii de Conturi a fost amânat în mai multe rânduri.
Pe 30 iulie, şeful statului a formulat o sesizare la CCR asupra modificărilor făcute şi adoptate de Parlament asupra Legii Curţii de Conturi, potrivit unui comunicat de presă al Administraţiei Prezidenţiale. Potrivit sesizării de neconstituţionalitate, legea a fost adoptată cu depăşirea termenului constituţional de 60 de zile stabilit pentru prima Cameră sesizată.
În opinia noastră, principiul bicameralismului a fost încălcat şi prin raportare la o altă perspectivă. Astfel, principiul bicameralismului a fost încălcat prin adoptarea legii de către Camera decizională într-o formă substanţial diferită faţă de forma Camerei de reflecţie, cu ignorarea criteriilor esenţiale consacrate prin jurisprudenţa constituţională (...) Senatul – în calitate de Cameră decizională – a adoptat un număr de 77 de amendamente, de natură să transforme în mod radical, prin aportul lor cantitativ şi calitativ, filosofia ce a stat la baza iniţierii demersului legislativ şi a exclus, astfel, prima Cameră – cea de reflecţie – de la procesul de legiferare”, se arată în sesizarea făcută de preşedintele Iohannis la CCR, informează Administraţia Prezidenţială.
Şeful statului a apreciat ca fiind neconstituţională şi introducerea în Legea Curţii de Conturi a unui nou alineat care prevede că instituţia va desfăşura „activităţi de îndrumare şi consiliere metodologică menite să asigure respectarea legii şi a procedurilor privind formarea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice”.
„În raport cu modificările realizate prin art. I pct. 35 din legea supusă controlului de constituţionalitate, care vizează noul alin. (11) al art. 21, obligaţia de verificare ex-ante stabilită în sarcina Curţii de Conturi este una reglementată în mod incomplet, fără stabilirea unor limite de exercitare. Mai mult, în privinţa noii atribuţii a Curţii de Conturi nu se menţionează nici dacă aceasta se exercită din oficiu sau la cerere. O astfel de reglementare incompletă conduce şi la dificultatea de a delimita atribuţiile de cele ale Ministerului Finanţelor Publice care, potrivit art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 „este autoritatea de coordonare şi reglementare a controlului financiar preventiv pentru toate entităţile publice”, scrie în sesizarea trimisă de şeful statului.
În text este criticată şi introducerea obligaţiei pentru unităţile de parchet din cadrul Ministerului Public să comunice Curţii de Conturi „stadiul de soluţionare al cauzelor penale care vizează entităţile auditate”.
„Dispoziţiile imperative introduse de textul criticat instituie o obligaţie în sarcina Ministerului Public de a transmite o serie de informaţii Curţii de Conturi aflată în exercitarea atribuţiilor sale. Această nouă dispoziţie reprezintă o încălcare a principiului potrivit căruia urmărirea penală este nepublică, conform art. 285 alin. (2) din Codul de procedură penală, aspect ce contravine art. 1 alin. (5) din Constituţie. O atare obligaţie instituită în sarcina Ministerului Public de a transmite informaţii despre stadiul de soluţionare a unei cauze penale unei autorităţi administrative autonome aflate sub control parlamentar aduce atingere atât principiului separaţiei puterilor în stat prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constituţie, cât şi rolului Ministerului Public prevăzut de art. 131 din Constituţie, aşa cum acesta a fost dezvoltat pe cale jurisprudenţială”, conform sursei citate.
Cu privire la faptul că potrivit modificărilor aduse, reprezentanţii entităţilor auditate, care au acţionat pe baza punctelor de vedere, documentelor emise sau aprobate de organele cu atribuţii de reglementare şi avizare, nu răspund pentru consecinţele măsurilor administrative luate în urma recomandărilor cuprinse în rapoartele întocmite de Autoritatea de Audit, sesizarea de neconstituţionalitate spune: „Sintagmele „nu răspund”/„nu sunt răspunzători” sunt neclare, norma neprecizând care este tipul de răspundere înlăturată, ajungându-se la interpretarea conform căreia un punct de vedere emis de o entitate cu atribuţii de reglementare sau avizare ar putea înlătura chiar o răspundere penală a unui reprezentat al entităţii auditate, în condiţiile în care este posibil ca entitatea care a emis punctul de vedere să fie chiar entitatea auditată”.
„În egală măsură, exonerarea de răspundere a reprezentanţilor entităţilor publice auditate pentru consecinţele erorilor/abaterilor de la legalitate constatate de Curtea de Conturi contravine chiar rolului constituţional al acestei autorităţi, consacrat de art. 140 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. În condiţiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate”, se mai arată în sesizarea trimisă CCR.
În ceea ce priveşte „suspendarea obligaţiei conducerii acestei entităţi de a implementa măsurile recomandate pentru recuperarea prejudiciului până la data pronunţării unei hotărâri definitive şi irevocabile de către instanţa de judecată competentă”, şeful statului a apreciat că noua soluţie va avea ca efect „o îngreunare a recuperării prejudiciilor şi perpetuarea unor situaţii generatoare de prejudicii instituţiei”, scrie Mediafax.
Şeful statului critică şi prevederea potrivit căreia „în situaţiile în care, în rapoartele de audit se constată existenţa unor fapte pentru care există indicii temeinice că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale, consilierul de conturi raportor propune plenului, odată cu aprobarea raportului de audit, aprobarea sesizării organelor de urmărire penală. Sesizarea organelor în drept se efectuează de Preşedintele Curţii de Conturi”.
„În ceea ce priveşte acest aspect, prin raportare la misiunea Curţii de Conturi şi la activitatea de audit realizată de această autoritate, noua abordare este de natură să slăbească în mod considerabil controlul asupra utilizării fondurilor publice şi îngreunează recuperarea prejudiciilor constatate. Instituirea unui filtru suplimentar al plenului Curţii de Conturi poate conduce la situaţia în care, fără stabilirea unor alte criterii suplimentare, plenul Curţii de Conturi ar putea vota împotriva sesizării organelor de urmărire penală, chiar dacă s-au constatat fapte pentru care există indicii temeinice că ar fi fost săvârşite cu încălcarea legii penale. Mai mult, plenul Curţii de Conturi nu este un organ judiciar, neavând competenţa de a aprecia dacă unele date, circumstanţe sau împrejurări constituie indicii temeinice că a fost săvârşită o infracţiune sau nu”, potrivit textului obiecţiei de neconstituţionalitae.
Klaus Iohannis mai reclamă şi eliminarea din lege a suspendării de drept a membrilor Curţii de Conturi şi a auditorilor publici externi din funcţiile deţinute „de la data trimiterii în judecată penală”.
