Multe se pot face, dar, dacă ar fi să analizăm lucrurile la rece, ar trebui să înceapă cu lămurirea unui subiect rămas deschis încă din 2017 - propriul plagiat! Potrivit unei investigații care a apărut în Turnul Sfatului, Emilia Șercen și-ar fi realizat propria lucrare de licență în baza aceleiași manopere.
La 13 ani după ce și-a copiat propria lucrare de licență care atesta că este, culmea!, jurnalist, Șercan, declara senină: "Libertatea de conștiință este sfântă pentru un jurnalist". Așa să fie, oare, și în cazul său?
La 14 ani de la scrierea lucrării de licență, Șercan părăsea în lacrimi platoul emisiunii Profesioniștii, de la postul public de televiziume, având pe buze un autodenunț: "În momentul ăsta mă simt o mare impostoare!" Nimeni nu a bănuit, atunci, că se referă și la altceva decât la "compromisul vieții" ei – acela că, în 2008, pleca de la ziarul Evenimentul Zilei pentru a lucra la Realitatea-Cațavencu, controlată de mogulul Sorin Ovidiu Vîntu, pentru un salariu de 8.500 de euro. Pe lună!
Culmea ironiei, în dulapul cu scheleți ai Emiliei Șercan se ascunde propriul plagiat! Emilia Șercan, absolventă, în 2003, a Facultății de Ştiinţe ale Comunicării şi Jurnalism din Sibiu, a copiat bucăți întregi în lucrarea sa de licență intitulată "Reglementări naţionale şi internaţionale cu privire la libertatea de exprimare".
Cele două cărți din care a copiat sunt «Jurisprudența europeană privind libertatea de exprimare», cu subtitlul «Aspecte privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului», care îi are ca autori pe Monica Macovei, Mircea Toma, Ana Coculescu (coordonator) și Adrian Tudorică și «Ghid juridic pentru jurnaliști» (ediția a III-a), scrisă de Monica Macovei, Adriana Drăgăliță și Dan Mihai. Ambele cărți au fost publicate în 2002. Forma de plagiat îmbrățișată cu predilecție de jurnalistă este cea a reformulărilor și a amestecului deliberat între fragmente și texte preluate și munca proprie.
Reacția jurnalistei a lăsat încă de la început de dorit. Se pare că tot ce a înțeles din "libertatea de exprimare" pe care susține că a întors-o pe toate părțile în lucrarea sa de licență s-a rezumat la un no comment pueril, încolțită de rigorile moralității pe care ea însăși le-a reclamat altora, de-a lungul timpului.
Straniul caz al Emiliei Șercan. Indecența imposturii: "Cum să pretind eu că sunt o profesionistă a presei?"
Într-o postare pe Facebook, Șercan susținea că nu mai știe ce a scris în lucrarea respectivă și se bătea cu pumnii în piept că va verifica la facultate - "sper că marți" - pentru a putea stabili autenticitatea lucrării.
Investigația jurnalistei pare să fie atât de minuțioasă încât nici până în ziua de astăzi nu pare că s-a dumirit. Când va vorbi, oare, și despre ce a aflat în urma propriei investigații? Praful s-a așternut, dar nu este niciodată prea târziu să sufle peste el și să-și curețe trecutul academic. Atâta timp cât și există...
