După ce istoricii şi cercetătorii au efectuat săpături amănunţite în toate cele trei locaţii asupra cărora plana posibilitatea să adăpostească mormântul comun, nu s-a găsit niciun indiciu.
"Noi am verificat practic trei locuri care ne-au fost indicate ca posibile locuri ale mormântului comun. Cu o ierahizare a lor: numărul 1, cel mai probabil loc, numărul 2, mai puţin probabil şi numărul 3 şi mai puţin probabil. În ordinea asta au şi fost investigate locurile. În niciunul. Noi oricum am verificat o suprafaţă mai mare de teren decât chiar cadrele presupuse ale gropilor, pe cele trei locaţii, dar niciunul nu a confirmat prezenţa unei gropi comune. Deci pe aceste trei locuri, care au fost indicate datorită unei cercetări non-invazive a solului decătre o firmă de detecţie geofizică din Ungaria, nu s-a confirmat pe linie arhelologică prezenţa unei gropi comune", a declarat cercetătorul IICCMER Gheorghe Petrov.
Căutările în cele trei locaţii s-au făcut pe baza unor informaţii, a unei mărturii făcută prin anii '60 ai secolului trecut de un fost ofiţer la Miliţia oraşului Arad unei cunoştinţe, care la rândul său a transmis-o unui istoric, care a prezentat-o IICCMER. Apoi zona a fost cercetată cu ajutorul unei tehnici non invazive a solului, dar anomalia de sol a avut o altă cauză.
"În cea mai probabilă locaţie, locaţia numărul 1, unde se presupunea că ar fi cea mai probabilă prezenţă a gropii, s-a confirmat clar că georadarul a sesizat o anomalie de sol datorită prezenţei sub stratul vegetal, circa 15 cm, a unei lentile profunde şi consistente de pământ ars, de arsură, deci cândva acolo a fost făcut un foc care a ars pământul şi care a dat acea anomalie la trecerea aparatului pe zona respectivă", a mai afirmat Petrov.
În aceste condiţii, Institutul speră să obţină noi informaţii ca urmare a anchetei derulată decătre Parchetul Militardin Timişoara. Dacă procurorii, care au alte pârghii pentru a obţine acces la documentele Ministerului de Interne, vor descoperi noutăţi despre locul înhumării, căutările vor fi continuate.
"Sperăm că Procuratura va putea obţine ceva informaţii suplimentare. Cu toate eforturile pe care noi le-am făcut pentru a obţine informaţii de arhivă, noi nu putem să intrăm în anumite arhive în care Procuratura poate, pentru că este vorba despre persoane care pot să fie în viaţă şi care sunt în continuare, vă spun sincer, protejate. (..) (Deci pentru moment cercetările au fost suspendate?) Da, până la apariţia unor informaţii, că noi nu am putut face mai mult decât să verificăm pe cale arheologică. (...) Sigur plecăm cu un regret. Nu suntem la primele căutări la care nu reuşim să găsim victimele, fie că-s ele îngropate în gropi individuale sau în gropi comune. Vă daţi seama că o astfel de activiate, după atâţia ani trecuţi de la înfăpturirea acestor omoruri, trecerea în nefiinţă a multor martori contemporani cu evenimentele respective. Există surse documentare de arhivă în care nu au încă acces, nu sunt supuse accesului cercetării istorice. Dar, într-un caz penal, Procuratura poate accede la multe surse de informare pe care cercetarea istorică încă nu le are în vedere din cauze imposibilităţii ajungerii la ele, fiind protejarte de anumite legi", a mai spus cercetătorul IICCMER.
Cei zece bărbaţi au condamnaţi după ce au constituit un partid clandestin, Partidul Muncitoresc Creştin, cu care au vrut să înlăture comunismul din România şi să reisntaureze vechiul regim politic. Cazul a fost adus în atenţia procurorilor decătre Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. Întregul lot a fost reabilitat în justiţie în 2010.
Conform prim-procurului Parchetului Militar Timişoara, col. magistrat Radu Ilina, procurorii militari fac cercetări pentru faptele comise în urmă cu 60 de ani, iar indiciile arată că unele persoane implicate în deciziile luate atunci şi în executarea condamnaţilor mai sunt încă în viaţă şi pot fi trase la răspundere.
Cercetările vizează infracţiunile de omor şi crime împotriva umanităţii, care sunt imprescriptibile.
Se presupune că cei zece bărbaţi au fost impuscaţi in penitenciarul Timisoara şi aduşi apoi la Arad. Familiile au fost anunţate de execuţia acestora abia după câţiva ani.
