Cătălin-Ranco Pițu: A fost o simbioză între revoluție și lovitură de stat. Până la 22 decembrie a fost revoluție, după - lovitură militară
„Sunt aproximativ 3.000 de volume din dosarul intitulat Dosarul Revoluției, care totalizează undeva între 500.000 și 600.000 de file.
A fost o simbioză între revoluție și lovitură de stat. A fost declanșată la Timișoara, germenii au existat înainte de 1989, treptat, caracterul revoluționar s-a accentuat. La 20 decembrie, Timișoara a fost declarat primul oraș liber de comunism al României. În acel moment, revoluționarii se aflau singuri împotriva unui întreg aparat de represiune construit în timp de Nicolae Ceaușescu
Însă, începând cu după-amiaza zilei de 21 decembrie 1989, centrul de greutate al revoluției s-a mutat la București. În noaptea de 21 spre 22 decembrie am avut o represiune tragică împotriva bucureștenilor care protestau în centrul orașului. Astfel încât, concluzia mea, pe baza probelor administrate, este una cât se poate de sigură:
În Timișoara și în București, până la data de 22 decembrie 1989, orele prânzului a fost revoluție.
Ceea ce s-a întâmplat după 22 decembrie..., amintesc că la orele 12:06 Nicolae Ceaușescu părăsește sediul Comitetului Central al PCR, este celebrul elicopter, sută la sută a fost momentul în care Nicolae Ceaușescu și-a pierdut prerogativa exercitării puterii de stat în România.
În după-amiaza zilei de 22 decembrie, ceea ce s-a întâmplat a fost ca la carte o lovitură militară exercitată de un grup anteconstituit și de elementele care au sprijinit acest grup, elemente constituite din șefii de departamente din ministerul apărării naționale dar și de șefii din ministerul de interne, care îngloba și DSS - Departamentul Securității Statului”, a declarat general în rezervă Cătălin-Ranco Pițu, fost procuror militar, la Culisele statului paralel, cu Anca Alexandrescu.
De ce Revoluția din decembrie 1989 a fost urmată de lovitura militară de stat? Care au fost artizanii viitoarei puteri
Care sunt argumentele pentru această concluzie?
Imaginați-vă că ministrul numit de N. Ceaușescu (Victor Atanasie Stănculescu, n.r.) a dat ordine imediat contrare celor venite de la Ceaușescu, le-a permis revoluționarilor bucureșteni să pătrundă în Piața Palatului, după care să pătrundă și să ocupe sediul CC al PCR.
În același timp, șeful Securității le-a dat ordin celor de la Direcția a V-a și de la USLA (Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă, n.r.) să-l părăsească pe N. Ceaușescu și să se întoarcă în unitățile lor, astfel încât Ceaușescu a rămas fără sprijin militar în interiorul sediului CC, a fost înconjurat doar de acei membri ai partidului comunist care părea că-i erau loiali și de doua garzi de corp de la Direcția a V-a.
Ministrul numit, pus, numit verbal de Ceaușescu (V.A. Stănculescu, n.r.) face în așa fel încât șeful statului încă pentru câteva minute să părăsească sediul CC cu acel elicopter. Iar Victor Atanasie Stănculescu după ce l-a văzut îndepărtat pe Ceaușescu, s-a deplasat la ministerul apărării și l-a arestat, într-o primă fază, pe fratele acestuia - Ilie Ceaușescu (la acea dată devenise ministrul apărării după sinuciderea generalului Vasile Milea - șef Min. Ap din 1985, I. Ceaușescu era adjunct al ministrului apărării din 1982, n.r.) . Apoi, folosind indicativul ministrului apărării, le-a dat ordin tuturor unităților militare din România să execute exclusiv ordinele venite de la ministerul apărării. Și în acest fel i s-a luat prerogativa lui N.Ceaușescu a exercitării puterii din calitatea de comandant suprem al forțelor armate.
Mai mult decât atât și deosebit de relevant, la sediul central al ministerului apărării, la 22 decembrie, orele 16:00, ministrul apararii V. A. Stanculescu, secondat de toți șefii de direcții militare din minister și de toți șefii Securității Statului, din ministerul de interne, dar și șefii gărzilor patriotice, toți aceștia îl invită și îl primesc în sediul central al ministerului pe Ion Iliescu, înconjurat de un grup politico-militar, și îi prezintă onorul militar lui I. Iliescu, ca fiind noul șef de stat al României, demnitate pe care I. Iliescu o acceptă imediat, și, din acel moment, s-a comportat ca șeful politico-militar al României. Repet, acest eveniment s-a întâmplat în sediul central al ministerului apărării naționale.
În aceeași zi, Elena și Nicolae Ceaușescu au fost arestați, introduși într-o unitate militară a MApN de la Târgoviște, unitate în care a fost ținut prizonier timp de 3 zile, pentru ca apoi, la 25 decembrie să fie executat de un pluton militar de execuție, în urma unui proces desfășurat de un tribunal militar excepțional. De organizarea procesului și a execuției s-a ocupat nimeni altul decât ministrul apărării pus tocmai de N. Ceaușescu”, a mai explicat general în rezervă Cătălin-Ranco Pițu, fost procuror militar.
Cătălin Ranco Pițu: De revoluție a profitat un grup anteconstituit și a preluat puterea, deținută 10 ani: 1990-1996 și 2000-2004
„Cei care mă ascultă pot trage singuri concluzia: dacă nu avem aici definiția ca la carte a loviturii militare.
La Timișoara și la București, până la data de 22 decembrie a fost o veritabilă revoluție, în care în mod eroic românii, revoluționarii din aceste doua orașe s-au ridicat împotriva unui regim aberant, criminal chiar, aș putea spune.
Însă, pe baza unor evidente realități, se poate trage concluzia că, după 22 decembrie, de revoluție a profitat un grup anteconstituit și, foarte abil, respectând anumite proceduri, a preluat puterea politico-militară în stat și a deținut-o timp de 10 ani: în intervalul 1990-1996 și ulterior intervalul 2000-2004”, a mai precizat general în rezervă Cătălin-Ranco Pițu, fost procuror militar, fost procuror-șef la Secția Parchetelor Militare, la Culisele statuui paralel.
