Cel mai folosit produs de acest fel este ceara de carnauba, cunoscut şi sub denumirile de ceară braziliană, ceară de palmier şi E903. În Uniunea Europeană, este autorizat pentru utilizarea la ceruire pe suprafaţa citricelor, pepenilor, merelor, perelor, piersicilor şi ananasului, dar şi ca agent de glazurare pentru diferite produse învelite cu ciocolată, alune şi boabe de cafea.
Din păcate, încă nu se cunosc îndeajuns efectele produsului asupra corpului uman, scrie adevarul.ro.
În legislaţia noastră nu există nicio reglementare legată de conservarea legumelor şi fructelor folosind substanţe de acoperire. Ca urmare, piaţa noastră a devenit un soi de „coş de gunoi” în care oricine poate „vărsa” orice, fără teamă de consecinţe.
„Partea cu adevărat gravă este că publicul habar nu are ce mănâncă. Nicăieri, pe nicio etichetă, nu scrie că se foloseşte o substanţă de acoperire şi conservare. Nu scrie nicăieri că nu este comestibilă. Nu scrie ce doză maximă există. Nu se spune cum cureţi fructul de acea ceară. Este revoltător, iar riscul de îmbolnăvire este evident că există, căci ingerăm o ceară despre care nu ştim mai nimic”, spune medicul pediatru Iulian Iordache.
„Unele dintre aceste fructe sunt folosite, deseori, la prepararea piureurilor pentru copii foarte mici. De unde să ştie mamele că spălarea minuţioasă a merelor, cu apă rece, nu-i de ajuns? Cine le spune ce-i de făcut? Evident, nimeni, pentru că nu există nicio obligaţie legală în acest sens”, mai spune medicul.
