Coliva tradițională românească are strânsă legătură cu Biserica și tradițiile creștin-ortodoxe, fiind o parte importantă a ritualului de înmormântare la creștini, dar și de pomenire a celor care nu mai sunt de mult printre noi.
Ce este coliva și care este semnificația ei în tradiția românească
Coliva este un rețetă religioasă tradițională din România, preparată de obicei din grâu fiert, zahăr, nucă, stafide și alte ingrediente. Aceasta are o semnificație profundă în tradiția românească și este adesea pregătită odată cu trecerea în neființă a cuiva sau pentru pomenirea celor dragi care nu se mai află printre noi. Coliva reprezintă o ofrandă adusă pentru sufletul celor decedați și simbolizează renașterea și viața eternă.
Coliva ocupă un loc important în tradiția românească, fiind pregătită în special pentru pomenile de 40 de zile sau la un an de la trecerea în neființă a unei persoane. Istoria colivei își are începutul încă din antichitate, în perioada precreștină, aceasta derivând dintr-un fel de mâncare modest – grâu fiert cu miere de albine. Cu alte cuvinte, coliva tradițională se trage dintr-un desert vechi de mii de ani, ce obișnuia să fie oferit zeilor antici drept ofrandă și care era servit la anumite sărbători.
În prezent, coliva tradițională a trecut de la a fi un simplu aliment și reprezintă o parte importantă în ritualurile de înmormântare și pomenire la creștini. Deși amintește de evenimente triste, această mâncare este iubită și apreciată în bucătăria românească.
Moșii de Toamnă sau Luminațiile. Care este semnificația acestei sărbători și ce trebuie să facă orice creștin cu ocazia acestei zile
Tradiții și obiceiuri asociate cu coliva
Tradițiile și obiceiurile asociate cu coliva sunt adânc înrădăcinate în cultura și tradiția românească. Această mâncare are o semnificație religioasă puternică și este considerată o ofrandă adusă pentru pomenirea celor adormiți în tradiția ortodoxă. Coliva este cunoscută ca fiind „pâinea morților” și este pregătită de obicei pentru parastase, dar și la alte evenimente religioase din an.
Obiceiul pregătirii colivei este înconjurat de numeroase tradiții. De exemplu, se spune că nu se face colivă în timpul nopții și că femeia care pregătește coliva trebuie să fie curată, adică să nu fie în perioada menstruală. De asemenea, în timpul pregătirii colivei, se respectă tăcerea și solemnitatea, iar femeia care o pregătește nu vorbește și nu râde. Aceste obiceiuri reflectă respectul și importanța acordată acestui preparat tradițional.
Coliva este adesea decorată cu semne cruciforme, simbolizând Crucea lui Iisus și cu semințe de anason sau miez de nucă, simbolizând sufletele celor adormiți. Uneori, coliva este împodobită și cu bomboane colorate sau alte ornamente dulci, adăugând un aspect plăcut și atrăgător preparatului.
După slujba de pomenire, coliva este împărțită celor prezenți la biserică. Acest gest este considerat un act de caritate și o modalitate de a împărți cu ceilalți binecuvântarea primită prin rugăciune. Prin distribuirea colivei, comunitatea se unește într-un act de solidaritate și respect față de cei adormiți.
