Adda a anunțat pe Facebook că a terminat tratamentul pentru boala Lyme, pe care l-a urmat în ultimii ani. Artista le-a povestit fanilor despre coșmarul prin care a trecut.
„Postez și plâng ca un copil. Am și băut un pic, deși e 14:30. Ideea e că, acum 30 de minute, am vorbit cu medicul meu și mi-a spus că OFICIAL AM TERMINAT TRATAMENTUL PENTRU LYME! Probabil o să mai beau un pic mai târziu și o să plâng iar…. și apoi o să mai beau și iar o să plâng…”, a scris Adda, luni, pe Facebook.
Artista a revenit cu o altă postare, în care a detaliat, cu o doză de umor, ce a însemnat tratamentul pentru Lyme, o boală cronică degenerativă care evoluează spre o formă neurologică nedorită, care schimbă calitatea vieţii persoanelor infectate și care, de cele mai multe ori, determină și decesul pacientului.
„Am făcut un calcul, că eu sunt psihopată uneori. <<Uneori>>. Nu știu cât de exact este dar, în primele cinci luni de tratament am luat în total 4650 de pastile. 31 pe zi mai exact. Aici intră și cele de protecție hepatică, stomac etc bla bla. Că m-am căptușit bine ca să reziste organismul. Efectiv, spre final abia le înghițeam. Nu mai intrau. Apoi un an jumătate de injecții, Moldamin. Pentru cei care nu ați făcut … cum să va explic. E ca și cum, printr-un ac lung și mare se injectează mască de par. Cam atât de gros e. Iar durerea e ca și cum ai avea o măsea dureroasă de minte în bucă. E ceva absolut ireal. Mergi la priveghiul proprii tale buci în fiecare săptămâna”, a făcut haz de necaz artista.
Artista a mărturisit că perioada scursă de la depistarea bolii și până în prezent a traumatizat-o, dat fiind faptul că boala Lyme poate provoca probleme grave.
„În lunile astea am mai înghițit, la nevoie, una, alta. Mai ales din alea de moși și babe, pentru artrită sau simptome neurologice. Zic moși și babe pentru că se face reclamă la tv la acele pastile, dar în reclamă apar unii de 70+. Și chiar ajută, pe cuvantu’ meu de cercetaș. Mai ales când mă trezeam noaptea și îl rugăm pe Câtă să mă învelească pentru că nu îmi mai puteam mișcă mâinile deloc. Uneori mai fac asta, dar noroc că trece senzația repede. I-am dat și cu vin alb uneori. Pentru că treceam de la agonie la extaz și voiam să-mi amorțesc durerea și frică și nerăbdarea și neliniștea.
Și începeam să dansez singură prin casă. Mă bucur pentru fiecare om cu lyme care are rezultate și mă întristez de fiecare dată când aud vești proaste. Și încă îl rog pe Dumnezeu să îmi dea putere. Pentru că doar EL știe ce și cum va fi. Dar oricum va fi îmi doresc să mă ajute. Să știu ce să fac cu binele, dacă binele va veni. Dar să știu să duc și greul, dacă e nevoie. Și îmi dau seama că anii ăștia m-au traumatizat. Dar mi-au și deschis ochii. Acum pot să spun că VĂD!”, a mai scris Adda pe Facebook.
Artista a vorbit și despre lecțiile pe care le-a învățat sub amenințarea unei evoluții nefaste a acestei boli infecţioase.
„Din Octombrie 2020 nu știu cum e viață fără medicamente. Cumva, stau în gardă, cu armele pregătite să lupt cu dușmanul invizibil. Pentru că m-am obișnuit să fac asta zi de zi. Nu doresc nimănui așa ceva. Lyme-ul este tortură. Sunt curioasă cum voi reacționa dacă rezultatele vor fi în favoarea mea. Adică gândesc pozitiv că o să fiu negativă! Sunt curioasă cum e fără bolovanul în spate și grijă pe umeri. Fără frică. Sunt curioasă cum e viață fără Lyme. Și, în același timp, mă întreb dacă cumva voi mai ști cum mai e viață fără Lyme. Sunt profund recunoscătoare vieții că mi s-a arătat în toate formele. Nu a fost lină deloc. A fost cu atâtea lecții care, cu singuranță, nu sunt pentru lumea asta. Deși am început să le aplic aici”, a adăugat Adda.
Adda spune că a rămas cu mici probleme neurologice, dar că, în cazul ei, situația este sub control:
„Cel mai bun lucru care a putut să mi se întâmple a fost să înțeleg că sunt aici că să trăiesc pentru sufletul meu. Și dacă pot să fac bine, să fac. Și dacă pot să iubesc, să iubesc din toată inima. Și dacă pot să iert, să iert. Viața e un dar. Credeți-mă pe cuvânt. Nu o luați în glumă! Nu o sfidați. Nu o trădați. Nu va trădați sufletul. Păstrați-l curat. Cât de mult puteți. În Februarie mă voi testa și sper să fiu negativă. Și sper să nu revină simptomele. Momentan, am rămas cu mici dureri și amorțeli și dacă sunt foarte obosită sau stresată, cu mici simptome neurologice. Dar e totul sub control. Și mă rog așa să rămână. Pupa-mi-aș fălcile, sincer, că nu credeam că-s în stare să duc la final tratamentul. Să reînceapă un alt capitol din VIAȚĂ!”.
