Luni, Instanţa supremă a admis un recurs în interesul legii formulat de Curtea de Apel Braşov.
„Indemnizaţia de hrană reglementată de art.18 din Legea-cadru nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, nu intră în baza de calcul al indemnizaţiei de concediu de odihnă cuvenită personalului contractual plătit din fonduri publice şi funcţionarilor publici. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă”, se menţionează pe site-ului Instanţei supreme. Curtea de Apel Braşov a solicitat ICCJ să se pronunţe asupra următoarei probleme de drept, soluţionată diferit de instanţe:
„Dacă - în interpretarea şi aplicarea art.150 din Codul muncii, art.7 din HG nr.250/1992, art.22 din OG nr.6/2007, art.23 din OG nr. 10/2008 - indemnizaţia de hrană, reglementată de art.18 din Legea nr. 153/2017, intră în baza de calcul a indemnizaţiei de concediu de odihnă cuvenită personalului contractual plătit din fonduri publice şi funcţionarilor publici”.
Problema de drept a creat practică judiciară divergentă la nivelul instanţelor naţionale, inclusiv la nivelul secţiilor civile şi de contencios administrativ ale Curţii de Apel Braşov. Punctul de vedere al Colegiului de conducere al Curţii Braşov a fost în sensul că indemnizaţia de hrană nu trebuie inclusă în baza de calcul a indemnizaţiei de concediu de odihnă a personalului contractual plătit din fonduri publice şi a funcţionarilor publici.
Ca urmare, a sesizat ICCJ cu recursul în interesul legii pentru clarificarea problemei de drept.
