În pitorescul județ Argeș, pe dealul Flămânda, aflat la marginea frumosului oraș Câmpulung, se află o biserică care a captat atenția și admirația mulțimii. Această biserică, ușor de văzut din toate zările, este cunoscută în întregul județ ca fiind un loc al miracolului și al iubirii neclintite. Ceea ce o face cu adevărat unică și remarcabilă este faptul că niciun cuplu care s-a căsătorit în această sfântă biserică nu a ajuns vreodată la despărțire.
Istoria ei începe cu 1.000 de ani în urmă, iar faima i se datorează unui mormânt, în care se află o mireasă, ucisă de soartă, chiar în ziua căsătoriei.
Biserica a fost ridicată în anul 1200, de către domnitorul Negru Vodă. Biserica Flămânda, căci acesta este numele ei, este cunoscută şi sub numele de „Biserica Miresei”. La sfârșitul epozii interbelice devenită ruină, avea să renască miraculos, cu preţul unei vieţi omeneşti.
Ioana Mihăilă rupe tăcerea: „În mandatul meu nu am cumpărat vaccinuri și nu am negociat cantități”
O poveste realmente cutremurătoare, din anul 1936, mai precis pe data de 24 septembrie, într-o zi de sâmbătă, relatează că o tânără, pe numele ei Margareta Ştefănescu, se întorcea cu maşina la Câmpulung Muscel, însoţită de soţul ei şi de părinţi.
Margareta, fiica Elenei Luiza Ştefănescu şi a boierului Gheorghe Ştefănescu, unul dintre cei mai bogaţi oameni din judeţ, făcuse cununia religioasă la Bucureşti şi revenea acasă, unde servitorii tocmai încheiaseră pregătirile pentru petrecerea de nuntă de la conac, la care era invitată toată lumea bună a Câmpulungului.
Numai că, în localitatea Găeşti, automobilul familiei Ştefănescu s-a ciocnit violent cu un camion încărcat cu lemne. În urma incidentului, Margareta, îmbrăcată în rochie de mireasă, a fost singura care şi-a pierdut viaţa, la numai 26 de ani, ceilalţi pasageri, mama, tatăl şi mirele scăpând fără nicio zgârietură.
Cu siguranță drama a zguduit familia boierului Ştefănescu, mai ales că Margareta era singurul lor copil.
Îmbrăcată chiar în rochia de mireasă, purtată în ziua accidentului, pe care se mai vedeau petele de sânge, Margareta a fost înmormântată în Cimitirul Bellu din Capitală.
La scurt timp după înmormântare, boierul Gheorghe Ştefănescu a început să-şi viseze fiica îmbrăcată în rochie de mireasă, rugându-l cu lacrimi în ochi:
„Nu mă lăsa singură în Bucureşti! Fă-mi o casă pe deal şi adu-mă înapoi, la Câmpulung…”.
Înţelegând mesajul, Ştefănescu ia hotărârea să ridice o biserică mare şi frumoasă, în amintirea fiicei sale, chiar pe dealul Flămânda, acolo unde, cu aproape două sute de ani în urmă, lăcaşul numit şi „Schitul Mireselor” le făcea zestre celor mai nevoiaşe fete din Câmpulung, care hotărau să se mărite, folosind donaţiile strânse de la enoriaşi.
Crăciun la suta de grame. Cât ne vor costa produsele de sărbători, după scumpirile de 20%
Se pare că spriritul miresei protejează loculFiind om înstărit, boierul Gheorghe Ştefănescu a pus piatra de temelie în anul 1938, iar, după numai doi ani, lăcaşul era deja ridicat. Cunoscutul arhitect George Matei Cantacuzino a conceput biserica în stilul moldovenesc al Muşatinilor, cu care se înrudea prin strămoşii săi.
Cei care au desăvârşit construcţia din piatră albă de Albeşti au fost meşteri italieni, stabiliţi la Câmpulung, Victor Mezzaroba, Luigi Pavoni şi fraţii De Nicolo. Înainte de-a fi încheiată pictura interioară, rămăşiţele pământeşti ale Margaretei Ştefănescu au fost deshumate de la Bellu, aduse la Câmpulung, şi aşezate în biserica ridicată în amintirea ei, sub o lespede de mormânt, albă.
În anul 1942, a murit şi mama Margaretei, fiind aşezată alături de fiica sa, în aceeaşi biserică. În anul 1948, pe data de 15 august, când se prăznuieşte Adormirea Maicii Domnului, Patriarhul de atunci, Părintele Iustinian Marina, a sfinţit biserica.
Horoscopul dragostei, săptămâna 11 - 17 decembrie. Astrele au scris cu litere de lege numele zodiilor care încep noi povești de iubireDe atunci, biserica a devenit un loc de pelerinaj, sute de tineri din Câmpulung, dar şi din împrejurimi, vin să se căsătorească aici, iar parohul, părintele Marian Diniţoiu, crede că sufletul binefăcător al miresei moarte în tragicul accident protejează oamenii de pe aceste meleaguri.
„De când sunt preot aici, am oficiat peste două sute de cununii religioase, însă nu a existat niciodată vreun divorţ. Nu sunt poveşti, oamenii locului povestind că nici înainte nu s-a petrecut vreun divorţ în familiile celor care şi-au unit aici destinele. Locul este binecuvântat deci de Dumnezeu, atât prin îndelungata sa istorie, cât şi prin tragedia miresei ce odihneşte în biserica noastră.
Mă tulbură şi pe mine, ca preot, această legendă în care cred adânc, pentru că am avut semne de confirmare. Adevărul este că mireasa le poartă noroc tuturor tinerilor căsătoriţi care trăiesc şi se bucură de viaţa pe care ea nu a mai apucat-o!”, spune preotul.
