Aşadar, legenda spune că manuscrisul a fost creat de un călugăr care şi-a încălcat jurământul. Pentru a nu fi omorât, acesta trebuia să scrie o carte care să cuprindă toată cunoaşterea umană şi acest lucru într-o singură noapte, relatează The Vintage News.
Pentru că acest lucru era imposibil, călugărul a cerut ajutorul Diavolului. Pentru că şi-a vândut sufletul, acesta a putut termina într-o noapte, dar Diavolul şi-a lăsat amprenta în carte prin ilustrarea unui portret de o pagină care îl reprezenta. Din acest motiv, cartea mai este numită şi Biblia Diavolului.
Desigur, în realitate a fost nevoie de mai mult de o singură noapte pentru a termina manuscrisul, mai exact trei decenii. Totuşi, este adevărat că lucrarea a fost realizată de o singură mână, conform analizelor.
Acest lucru înseamnă că autorul anonim din Boemia secolului al XIII-lea şi-a petrecut întreaga viaţă de adult scriind manuscrisul.
Dimensiunile sunt de-a dreptul impresionante. Volumul are o grosime de 22,1 centimetri, este compusă din 310 pagini şi cântăreşte aproape 75 de kilograme. Lăţimea este de 50,8 centimetri, iar înălţimea de 91,5 centimetri. Este nevoie de doi oameni pentru a căra acest manuscris.
Mai multe zeci de pagini au fost eliminate din carte, probabil în mod deliberat.
Codex-ul se doreşte a fi o carte istorică, care printre altele explică de ce mai sunt şi alte texte evreieşti care nu fac parte din Vechiul Testament. Cartea include scrieri de istoricul roman Flavius Josephus din primul secol e.n. Manuscrisul mai cuprinde şi o enciclopedie de secol VII scrisă de St. Isidor al Seviliei şi Cronicile Boemiei, scrisă de un călugăr ceh cunoscut sub numele de Cosmas ,care a trăit între anii 1045 şi 1125. Alte texte scurte de medicină completează volumul.
Portretul Diavolului rămâne trăsătura principală a cărţii, deşi, aşa cum am menţionat anterior, astfel de ilustraţii sunt recurente în operele europene medievale. Totuşi, în acest caz, desenul este interesant prin prisma dimensiunii sale. După cum se observă şi în imagini, îi este destinată o pagină pe care o ocupă pe jumătate.
Timp de trei secole, Codex-ul a fost ţinut în Stockholm, dar a fost înapoiat în Praga în 2007, unde a stat un an. Din 2009, se găseşte din nou în Suedia, dar nu mai poate fi văzut de publicul larg.
