Ulterior, Costea a devenit director adjunct în cadrul Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, ocupând această poziție până în anul 2004, când s-a reîntors în România la conducerea unor bănci locale. Fostul demnitar a mai fost implicat prin intermediul a trei firme cipriote în industria cuprului din România.
După scandalul legat de salariul imens pe care îl primea în calitate de președinte al Eximbank, numele lui Ionuț Costea a revenit pe primele pagini ale ziarelor, în 2014, în marele scandal Panama Papers. Pe listele celor care aleseseră să își ducă banii într-un cont off-shore a figurat și numele lui.
În 2014, o sursă anonimă a reușit să acceseze și să distribuie 11,5 milioane de documente aparținând firmei de consultanță corporativă Mossack Fonseca, arătând cum persoane foarte bogate reușeau să evite taxele din statele lor prin serviciile de off-shore care existau în mai multe paradisuri fiscale. Dezvăluirile au atras după sine acuzații de fraudă, spălare de bani, evaziune fiscală și o furie generală a opiniei publice, în toată lumea.
Cu o predispoziție pentru companii și conturi offshore, numele lui Ionuț Costea a apărut și în scandalul SwissLeaks, o bază de date ce conține mii de documente bancare despre conturile din Elveția ale unor politicieni sau oameni de afaceri. Conform documentelor, Costea ar fi deținut contul “Jeannot” deschis la filiala elvețiană a grupului bancar HSBC, în perioada 1994 – 2000. Nu există date despre rulajul acestui cont, despre care însuși Costea a spus că nu-și aduce aminte.
Numele său a apărut și într-un dosar greu de corupție, alături de alți demnitari. DNA i-a acuzat pe fostul ministru Sebastian Vlădescu, fostul şef Eximbank Ionuţ Costea, fostul deputat PDL Cristian Boureanu şi alţi doi politicieni că au primit mită de la o firmă străină care reabilita calea ferată Bucureşti – Constanţa pentru a garanta plăţile din contract. Vlădescu a fost ministru al Finanţelor în guvernele Tăriceanu şi Boc. Contractul de reabilitare a fost câştigat în 2005 de asocierea de firme austriece Swietelsky – Wiebe – Takenaka, potrivit presei de la acea vreme. DNA a susținut că Vlădescu ar fi primit mită un milion de euro, iar Ionuţ Costea, cumnatul lui Mircea Geoană, – 4,5 milioane de euro. Şpaga totală plătită de firma străină ar fi fost de 20 de milioane de euro. Unul dintre denunțători ar fi fost avocatul Doru Boștină. El ar fi formulat denunțuri împotriva lui Sebastian Vlădescu și a lui Ionuț Costea. Numele lui Boștină și al firmelor sale de avocatură, una din România şi un offshore înregistrat în Cipru, care au funcţionat ca vehicul de transfer al unor sume de 1,8 milioane de euro, respectiv 700.000 de euro, către ministrul Comunicaţiilor, Gabriel Sandu, au apărut și în dosarul Microsoft.
În 2012, aflat la final de mandat, Costea a fost înlocuit la conducerea Eximbank cu Traian Halalai. Nici această numire nu a fost lipsită de controverse. Potrivit Național, anchetatorii care suspectau că EximBank a fost politizată la presiunile șefului Cancelariei premierului de atunci, Vlad Stoica, și la recomandările premierului Victor Ponta, au intrat pe o altă pistă. Astfel, potrivit dezvăluirilor Național, s-ar fi făcut verificări cu privire la strania coincidență a faptului că, tocmai în timp ce se trăgeau sforile pentru a fi numit în cea mai bine plătită funcție la stat din România, nominalizatul la șefia EximBank, Traian Sorin Halalai, împrumuta de la persoane fizice străine sume uriașe de bani, în tranșe de sute de mii de euro. Practic, au existat suspiciuni privind posibila cumpărare a unor funcții de conducere la EximBank. Procurorii ar fi avut informații că „taxa” ar fi ajuns și la un milion de euro. Totodată, în aceeași perioadă, mai multe persoane sprijinite de PSD au ajuns șefi la Eximbank deși nu întruneau condițiile legale, după cum a reieșit și din informările oficiale care au fost trimise șefului Cancelariei de la acea vreme, Vlad Stoica. Numai că acesta, proaspăt numit la rândul său în Consiliul Director al EximBank, a refuzat să le răspundă jurnaliștilor cu privire la acest subiect.
