Echinocțiul de toamnă este un eveniment astronomic ce constă în momentul în care centrul Soarelui se află exact deasupra ecuatorului terestru, rezultând o durată aproape egală de zi și noapte în întreaga lume.
Echinocțiul de toamnă apare atunci când axa de rotație a Pământului este înclinată într-un unghi de aproximativ 23,5 grade față de planul orbitei sale în jurul Soarelui. De-a lungul anului, această înclinație face ca diferite părți ale Pământului să primească diferite cantități de lumină solară, ceea ce determină schimbarea anotimpurilor. La echinocțiu, lumina solară iluminează în mod egal ambele emisfere, iar lungimea zilei se va reduce treptat, pregătind terenul pentru sosirea iernii.
Pe parcursul anului, poziția Pământului în raport cu Soarele se schimbă din cauza mișcării sale pe orbită. În jurul echinocțiului de toamnă, Pământul se află într-o poziție în care lumina soarelui ajunge aproape uniform pe ambele emisfere. Aceasta înseamnă că la aceste latitudini, atât ziua cât și noaptea au durata aproximativ egală, de aproximativ 12 ore fiecare.
Echinocțiul de toamnă este deosebit de relevant pentru astronomi, deoarece servește ca un punct de referință pentru observarea corpurilor cerești. Acesta marchează începutul sezonului de observație a anumitor constelații și planete, care devin mai vizibile pe cer pe măsură ce nopțile devin mai lungi.
De-a lungul istoriei, diverse culturi au observat echinocțiile și au realizat corelații cu fenomenul natural. De exemplu, construcțiile megalitice, cum ar fi Stonehenge, au fost orientate astfel încât să coincidă cu aceste evenimente astronomice. Studii arheologice au demonstrat că majoritatea civilizațiilor antice au avut o conștientizare a echinocțiilor și au folosit informațiile adunate în scopuri agricole sau ritualice.
Străvechile culturi agricole și comunitățile rurale au organizat festivități pentru a sărbători recolta, mulțumind forțelor naturii pentru bunurile obținute. De asemenea, în multe culturi, echinocțiul a fost asociat cu ritualuri de purificare, având un rol important în viața spirituală și comunitară.
Când trecem la ora de iarnă
De la această dată, durata zilelor va continua să scadă, iar durata nopților va crește, până la 21 decembrie, când va avea loc solstițiul de iarnă.
În ceea ce privește trecerea la ora de iarnă, România va adopta ora oficială de „iarna” în noaptea de sâmbătă spre duminică, adică 26-27 octombrie, când ora 4:00 va deveni ora 3:00.
Prin urmare, începând cu ziua de duminică, România va avea un avans de două ore față de timpul universal coordonat (UTC). România se află în fusul orar 2, iar Timpul Legal Român se aplică din ultima duminică a lunii octombrie până în ultima duminică a lunii martie, când România trece la ora de vară, iar diferenţa faţă de UTC este de trei ore.
