„Întâlnirile cu şerpii pe munte devin din ce în ce mai dese şi în cele mai nebănuite locuri. Trei sferturi dintre muşcăturile de şarpe apar la persoanele care prin proprie decizie ating şerpi şi sunt imprudente. Şerpii veninoşi nu ataca decât atunci când sunt atacaţi sau surprinşi. Daca locuiţi sau călătoriţi în zone in care exista şerpi, îmbrăcaţi haine ce va acoperă picioarele.
Luaţi un bat lung pentru a-l folosi la cercetarea vegetaţiei şi astfel şerpii se vor speria şi se vor îndepărta. Nu păşiţi, nu va aşezaţi pe pământ, nu mutaţi lespezi de piatră înainte de a verifica locul. Daca aţi observat un şarpe la distanţă, ocoliţi-l fără a-l provoca, iar daca e foarte aproape, rămâneţi nemişcat, pentru ca, în general, se îndepărtează singur”, precizează salvamontiştii.
”Singurele specii de şerpi veninoşi din România sunt viperele, răspândite neuniform pe tot teritoriul ţării, mai puţin în centrul şi sudul Munteniei şi Olteniei, dar ajungând în Carpaţi şi la peste altitudinea de 2000 de metri. Semne ale muşcăturii de viperă: durerea acută, tumefierea (umflarea) zonei afectate, două înţepături mici la distanţă de cca un centimetru una de cealaltă, semiconştienţa, alte simptome generale: senzaţie de greaţă, vomă, tulburări de vedere, dificultăţi de respiraţie (tahipnee), hipersudoraţie (transpiraţie excesivă), dureri abdominale”, mai transmite Salvamont.