Mai grav este că afectate de scăderea randamentelor sunt și fondurile de pensii private, inclusiv cele obligatorii, acolo unde cotizează în jur de 6 milioane de români.
Majoritatea societăților specializate în asigurări de viață au oprit activitatea de subscriere pe liniile care presupun reinvestirea banilor obținuți din prima de asigurare, au arătat, pentru „România liberă”, surse din piață. Concret, asigurarea de viață simplă, dar și polițele cu acumulare și cu componentă investițională nu mai pot fi vândute deoarece firmele de asigurare nu mai reușesc să garanteze un minim de randament care să permită măcar acoperirea comisioanelor. „În acest moment, dobânda tehnică, adică, mai simplu spus, randamentul minim pe care firmele de asigurare reușesc să îl obțină din plasamente în diverse instrumente financiare, a scăzut sub 3% pe an.
Aceasta înseamnă că ele nu mai pot subscrie până când randamentele nu reîncep să crească“, au declarat sursele citate.
Este o veste proastă nu doar pentru cei care intenționează să își facă o asigurare de viață, ci, mai ales, pentru persoanele care dețin deja un astfel de produs. Cei mai afectați sunt cei care au optat pentru asigurări cu componentă investițională.
Câștigurile și așa mici oferite de asigurări au toate șansele să se ducă în teritoriul negativ, adică oamenii vor retrage la finalul contractului mai puțini bani decât au cotizat.
Polițele de viață sunt produse care presupun încheie-rea unor contracte pe termene foarte lungi între client și asigurător. Dacă un accident sau decesul nu intervin pe parcursul derulării contractului, înțelegerile durează de la 15 ani în sus. În primii ani de contract, disponibilitățile clientului sunt mai mici decât sumele cotizate. În caz că un client alege să renunțe la contract înainte de împlinirea termenului, el va retrage, oricum, mai puțini bani decât a cotizat din cauza ta-xelor și comisioanelor reținute de asigurător.
De exemplu, costurile pe care asigurătorul le reține de la client pentru așa-numitele „cheltuieli administrative“ pot ajunge la 3% din valoarea contului anual. Acestui cost i se adaugă, în cazul denunțării contractului, și taxe și comisioane penalizatoare. „La un contract pe 15 ani, de exemplu, dacă optezi pentru denunțare în primii trei ani, nu vei mai lua aproape nimic înapoi. Practic, începi să acumulezi abia după ce treci de jumătatea perioadei contractuale. Până atunci, costurile administrative depășesc câștigul anual efectiv obținut din plasarea primei. Contractele de asigurare cu componentă investițională sunt construite pentru a fi duse până la capăt, altfel clientul va retrage mai puțini bani decât a cotizat“, explică un broker.
Mai multe aici.
