„Iar prin aceștia mă refer la cei care s-au perindat, pe rând, în zona de putere. 1 iunie a devenit mai degrabă o zi de contemplare a (lipsei) viitorului copiilor și tinerilor în propria lor patrie, condimentată cu show-urile orchestrate de televiziunile generaliste în cinstea copiilor, stridente și lipsite de sens, respectiv declarațiile demagogice despre „viitorul țării” susținute de politicieni, care nu mai reușesc să provoace nici măcar sentimentul de dispreț. Nelson Mandela spunea că istoria ne va judeca după diferența pe care o facem în viața de zi cu zi a copiilor. Haideți să vedem ce diferențe facem noi. Și firesc ar fi să începem cu educația. Ei bine, se pare că guvernul Ciucă alocă educației un procent mai mic din PIB decât guvernul Văcăroiu – 1995. Legea intrată în vigoare în 2011, prin care educației trebuie să i se aloce 6% din PIB nu s-a aplicat niciodată. Ne confruntăm în schimb cu o succesiune de-a dreptul revoltătoare de miniștri ai educației, orchestrată tocmai de tăticul României Educate – de la Monica Anisie, fosta ministră a educației care reușește cu greu să acorde subiectul cu predicatul, la prea-plecata și cvasiinexistenta Ligia Deca. Din punctul de vedere al educației pare că viitorul României nu există. Avem cea mai mică pondere a cetățenilor cu studii superioare din UE. Avem cea mai mare rată din UE în ceea ce privește tinerii care nici nu lucrează, nici nu sunt angajați. Avem cea mai mare rată din UE a copiilor care părăsesc educația înainte de termen. Exemplele pot continua, dar sunt agonizante. În tot cazul, numărul de copii care participă la BAC este în continuă scădere, mai ales pentru că mulți dintre ei emigrează alături de părinți. Iar în acest moment, nici măcar nu putem spera la o reformă a educației, care este total nefuncțională. O instituție care emite diplome nefolositoare. O țară în care muncitorii necalificați câștigă mai mult decât profesorii. În Japonia, dascălii sunt singurii cetățeni care nu sunt obligați să se încline în fața împăratului. În România avem altă abordare. Cam atât ne pasă de „cea mai valoroasă resursă a țării”. Ghinion.
Propaganda ca metodă de lucru cu copiii
Cu o zi înainte, președintele Iohannis ne anunța că abia așteaptă să colaboreze cu noul președinte homosexual al Letoniei. Exporturile României în Letonia au atins valoarea insignifiantă de 5.94 milioane de euro iar importurile 6.05 milioane de euro. La ce colaborare se referă președintele? Sau poate există un proiect de îndoctrinare a copiilor de care noi nu știm. Altfel, de ce promovează televiziunea română an de an la Eurovision, pe banii noștri, tineri cu orientare sexuală incertă? De ce singurul tânăr promovat de TVR este Țopescu junior, cel care face rating 0% și care se situează la rândul său în categoria celor care ne reprezintă la Eurovision? Ne spune cineva ce se întâmplă? Trăim în țara in care poeziile patriote scrise de Mihai Eminescu sunt cenzurate la orele de română. În care profesorii care nu sunt progresiști, sau mai degrabă anti-suveraniști, sunt excepția care confirmă regula. Cancel Culture în România este real și programat. În numele a ce?
Copiii de astăzi vor fi emigranții de mâine
Nu vor avea pentru ce să stea în România. Ba chiar vor fi nevoiți să plece. Suntem deja țara cu cea mai mare emigrație din lume dintre națiunile care nu au fost lovite de un război. Iar când marea majoritate a diasporei a luat calea pribegiei, încă nu era atât de rău. În primul rând, sentimentul mândriei naționale este total reprimat, prin toate mijloacele posibile. Așadar, din acest punct de vedere nu trebuie să ne facem griji, copiilor nu le va fi greu să plece. De vânzarea resurselor, respectiv investițiile haotice din industrie nici nu are rost să ne amintim, ar fi nevoie de încă un editorial. Dar economia devine din ce în ce mai nesustenbilă. Nu mai sunt bani pentru salarii și pensii decât din împrumuturi obținute la cele mai mari dobânzi, iar inflația e galopantă. FMI bate la ușă. Iar dacă acolo se va ajunge, și nu avem niciun argument pentru a crede că nu se va ajunge, situația se va înrăutăți exponențial. Deja plătim 20 de miliarde de euro pe rate în anul 2023, dintre care 7 miliarde reprezintă dobânzi (!). De unde vom avea banii aceștia? Din refinanțări. În tot acest timp însă, copiilor li se cântă ode pro-UE, li se explică cât de norocoși suntem să fim colonie a acestei uniuni. Pentru că, dacă acum câțiva ani termenul de colonie era din sfera teoriilor conspiraționiste, acum este bine-stabilit în peisajul mass-mediei autohtone, iar CNA nu pare să aibă o problemă cu asta.
Maturizarea generației actuale de copii va însemna bulversarea lor totală
Își vor da seama la acel timp, contrar a ceea ce au învățat, că UE nu (va mai fi) buricul pământului, că poate fi în regulă să aderi la LGBT/WOKE/CalcelCulture, dar că asta nu îți asigură prosperitatea sau mântuirea sufletului, că de fapt nu a fost bine să ne vindem industria și piețele de desfacere pe nimic (contrar a ceea ce ne-a fost prezentat de politicieni de-a lungul anilor), că nu este „cool” să fii colonie, că meseria de „influencer” nu este una reală și nu poți trăi din ea (piața „influencerilor” este deja suprapopulată). Tinerele românce din România/UE/Dubai etc își vor da seama ca cea mai veche meserie din lume nu le va ține de cald la maturitate/bătrânețe. Și spun asta pentru că în România există deja propagandă pro-această meserie. Dacă sunteți curioși, căutați și veți vedea câte știri de genul acesta există pe cele mai mari site-uri din România. Așadar, copiii de astăzi își vor da seama că progresismul cu care sunt îndoctrinați este o religie falsă, care nu le poate asigura prosperitate. La fel cum nici Slava Ukrainei nu le poate asigura succesul în viață. Dar în acest moment, acestea sunt temele servite copiilor de către statul român, dimineață, la prânz și seara. Polonia și Ungaria au luat atitudine, pentru că nu vor ca drumul lor în istorie să se termine subit. România este într-o situație mult mai gravă. Dacă vrem să mai avem un viitor, avem nevoie urgentă de o clasă conducătoare care să nu mai cedeze resurse, ci eventual să le recupereze. Care să nu vizeze supraviețuirea pe termen scurt, ci prosperitatea pe termen lung. Care să nu se gândească la următoarele alegeri, ci la următoarele generații. Avem nevoie de o clasă conducătoare care să termine cu retorica falsă de occidentaliști versus „putiniști” (dacă există într-adevăr și nu sunt doar un mit), atâta timp cât a fi occidentalist presupune renunțarea la resurse, la suveranitate și demnitate națională! Trebuie să ne luptăm pentru a scăpa de statutul de colonie. Iar cei dintre voi care nu vă asumați această luptă, mă întreb cum vă puteți uita în ochii copiilor voștri, de ziua lor? Ce moștenire le lăsați? Cum veți rămâne în memoria lor când nu veți mai fi? Octavian Paler spunea că pentru el există multe țări, dar există o singură patrie. Deci unde patrie nu e, nimic nu e.
Winston Churchill – Națiunile care au fost doborâte luptând s-au ridicat din nou, dar cele care s-au predat cu blândețe au fost terminate.”
