"Considerăm că decizia ÎCCJ este esenţial nelegală, având în vedere că, în realitate, pentru fapta reţinută în sarcina inculpatului Vişinescu Alexandru a intervenit prescripţia răspunderii penale încă de la data de 12.04.1978, singura soluţie ce putea fi pronunţată de instanţe fiind aceea a încetării procesului penal.
Doar şi numai de dragul retoricii si trebuie să observăm că, în cauza privind pe inculpatul Vişinescu Alexandru, justiţia s-a aflat permanent într-o stare "letargică" timp de 50 de ani, după care, trezindu-se brusc, a încercat probabil "să mai recupereze ce se poate recupera", dispunând condamnarea acestui inculpat pentru fapte deja prescrise.
La dosarul cauzei nu există nicio probă din care să rezulte că organele fostului partid comunist ar fi făcut presiuni de orice fel, de natură a împiedica organele judiciare (în mod continuu, în perioada 1963-1989) să se sesizeze, să efectueze cercetări, eventual să îl trimită în judecată şi să îl condamne pe inculpatul Vişinescu. (...) Din analiza documentelor invocate de cele două instanţe rezultă că intervenţia organelor "de partid" a fost una punctuală, în 1968, si a fost făcută din iniţiativa strict personală a prim-ministrului de atunci, Ion Gheorghe Maurer, intervenţia respectivă fiind in scopul de "a proteja" o cu totul alta persoana decât cea a inculpatului Visinescu", se arată în cererea înaintată judecătorilor.
Alexandru Vişinescu a fost adus luni din penitenciar la sediul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) pentru a îşi susţine solicitarea. Rudele victimelor de la Râmnicu Sărat sunt revoltate de susţinerile din documentul prin care se cere anularea condamnării şi de argumentele prezentate de apărătorului lui Vişinescu în sala de judecată.
