”Toate persoanele născute înainte de 1990 ar trebui sa se testeze de hepatita B, hepatita C și HIV pentru că înainte de acest an nu existau seringi de unică folosință și cine a făcut injecții sau transfuzii ar fi putut fi infectat cu unul dintre aceste virusuri”, a declarat profesor doctor Streinu Cercel.
Streinu Cercel a mai declarat că românii nu știu care sunt modurile de transmitere a hepatitei B, hepatitei C și a virusului HIV și de aceea nu au o percepție corectă a riscului propriu de îmbolnăvire, având tendința să aibă o atitudine nepotrivită față de persoanele infectate cu aceste virusuri.
Grupurile cu cel mai mare risc de dobîndire a hepatitei C sunt:
– persoanele care au făcut o transfuzie înaintea anului 1992, când au fost introduse testele de screening foarte sensibile;
– persoanele expuse frecvent la produse de sânge;
– personalul medical care se poate înțepa cu ace infectate;
– consumatorii de droguri intravenoase, incluzându-i pe cei care au consumat droguri cu mulți ani în urmă;
– sugarii născuti din mame infectate cu virusul hepatitei C
Hepatita B se răspândește prin contact cu sângele, sperma sau alte fluide ale corpului la o persoană infectată. Riscul de infectare cu hepatita B crește daca:
– faceți sex neprotejat cu mai mulți parteneri sexuali sau cu cineva care este infectat cu virusul hepatitei B;
– trăiți cu cineva care are o infecție cronică cu virusul hepatitei B;
– un copil nou-născut provine dintr-o mamă infectată cu acest virus;
– aveți un loc de muncă prin care sunteți expus la sânge uman;
– călătoriți în regiuni cu rate de infectare ridicate ale virusului hepatitei B, cum ar fi Africa, Asia Centrala și Asia de Sud-Est.
Sursă: unica.ro
