În luna cadourilor nu puteam ocoli efectul acestora asupra copiilor, sau asupra copiilor din noi. Putem dărui cadouri în care am investit o avere, dar care la anul vor fi detronate de modă. Dar mai ales putem dărui inimă, căci s-a dovedit că ea rezistă în timp. De aici vin alte cadouri: pace, echilibru, o viaţă sănătoasă! Iar fiinţelor pe care le aducem pe lume, o inimă curată le mobilază conştiinţa cu omenie. Pe scurt, îi programăm pentru succes.
Oricât de năstruşnic vi s-ar părea, atunci când oferim un cadou nu trebuie să ne ghidăm după principiul "îi va plăcea dacă îmi place mie". De altfel, nici urarea "îţi doresc ce-mi doresc mie" nu este sănătoasă, deoarece nu toată lumea poartă la pantofi măsura 41.
Iar în ceea ce-i priveşte pe copii, lucrurile sunt şi mai complicate. Părinţii fac un slalom teribil printre senzaţiile lor, informaţia mereu nouă şi dorinţa de a le forma comportamente care să-i stimuleze să înveţe sau să lupte. Prin urmare alegerea unui cadou într-o lume a banului, a senzaţiilor şi a concurenţei acerbe de la cele mai mici vârste este o cursă cu obstacole. Dacă nu s-au gândit să le insufle de mici dorinţa de a înţelege că valoarea banului este dată de muncă, să-i responsabilizeze, probabil că mulţi adulţi au deja o problemă. Una dintre greşelile frecvente este aceea în care părinţii condiţionează cadoul de o activitate, o performanţă a copilului.
O păpuşă sau un trenuleţ, un telefon inteligent cu condiţia notei maxime. Ar fi ideal să găsească formula în care să-i explice că nota maximă este rezultatul învăţării, care este în avantajul copilului, însă psihologii spun că această viziune aparţine tot mai des trecutului. Într-un articol publicat în cadrul programului "Între noi, părinţii", doctorul în psihologie Aurora Liiceanu vorbeşte despre un echilibru necesar între ce-şi doresc adulţii şi ce visează copiii.
"Părinţii ar trebui să şie cum să combine plăcerile lor cu cele ale copiilor şi să fie diplomaţi. Printre cadourile dorite de copil trebuie să strecoare şi ceva ce nu este perisabil, ca dulciurile, sau temporar, ca îmbrăcămintea (doar ei cresc!). Să strecoare ceva care să-i formeze, să le educe plăceri care durează şi care să devină obiceiuri bune. Adica ceva care să le dezvolte percepţia, spiritul de observaţie, comparaţia, interesul pentru ceva, aspecte care ţin de motivaţie. Unele cadouri acoperă nevoia ca utilitate. Mă refer la îmbrăcăminte. Dar ele pot fi disociate de ideea de cadou, mai ales când un copil este mic. Copiii mici nu văd în îmbrăcăminte sau în accesorii ceea ce văd copiii mari, adolescenţii. Nevoile se induc, o ştim cu toţii. Asta face marketing-ul care atinge zona dorinţelor", spune psihologul Aurora Liiceanu.
Pentru a urma reţeta Aurorei Liiceanu, părinţilor le trebuie doar un strop de disponbilitate. Însă, să ţinem minte: copiii noştri merită totul. 5 minute în plus zilnic, cât sunt încă mici, îi va feri de dureri de cap ulterioare, când se vor întreba unde au greşit. Copiii nu greşesc niciodată. Cu părinţii, e altă poveste...
"Părinţii ar trebui să şie cum să combine plăcerile lor cu cele ale copiilor şi să fie diplomaţi. Printre cadourile dorite de copil trebuie să strecoare şi ceva ce nu este perisabil, ca dulciurile, sau temporar, ca îmbrăcămintea (doar ei cresc!). Să strecoare ceva care să-i formeze, să le educe plăceri care durează şi care să devină obiceiuri bune. Adica ceva care să le dezvolte percepţia, spiritul de observaţie, comparaţia, interesul pentru ceva, aspecte care ţin de motivaţie. Unele cadouri acoperă nevoia ca utilitate. Mă refer la îmbrăcăminte. Dar ele pot fi disociate de ideea de cadou, mai ales când un copil este mic. Copiii mici nu văd în îmbrăcăminte sau în accesorii ceea ce văd copiii mari, adolescenţii. Nevoile se induc, o ştim cu toţii. Asta face marketing-ul care atinge zona dorinţelor" , mai spune Aurora Liiceanu, pe intrenoiparintii.ro.
