"Constat, din nou, că există două Românii. De fapt, alte „două Românii”. O Românie a votului – cea care a votat, intr-un anume fel, in 11 decembrie – si o Românie a străzii – cea care s-a trezit, după vot, că ar fi vrut altceva, si doreste fie repetarea episodului Ponta (cu schimbarea guvernului prin actiunea din stradă) fie repetarea alegerilor parlamentare. Mi s-a părut sugestiv afisul purtat de unul dintre demonstranti.
Să nu ne mintim. Actiunea din stradă nu are decât drept pretext chestiunea ordonantelor. Corporatisti si ultrasi, alături de tineri de tot felul, au iesit in stradă pentru diverse motive politice sau personale. Ultrasii, spre exemplu, pentru că DNA le-a băgat echipele in insolventă si pentru că in viitoarele campionate vor mai fi doar două-trei echipe, ceea ce va reduce oportunitătile de confruntări pe stadioane. Asa că au iesit să se bată in stradă cu jandarmii. Care cred eu că este adevăratul motiv? Mi se pare că, incepând cu 2005, Băsescu – pentru interesele lui politice – a transformat puterea judecătorească, una dintre puterile statului, intr-o putere politică. De fapt, o supra-putere a statului. S-a creat un angrenaj format din unii procurori, unii judecători si unii reprezentanti ai serviciilor care a supervizat celelalte puteri ale statului, hotărând SELECTIA in ceea ce priveste clasa politică, deciziile guvernului sau ale parlamentului. Folosind „mantra” anti-coruptiei, au luat, de multe ori, decizii abuzive, care nu au mai putut fi cenzurate decât, partial, la CEDO. Desi unii spun că si acolo acest sistem are reprezentantii săi…
După alegerile din decembrie, reprezentantii PSD au crezut că au dobândit cu adevărat puterea si au incercat să recalibreze relatiile dintre institutiile statului, conform dispozitiilor constitutionale. Aici au gresit, se pare. Ghinion! Era clar, spre exemplu, că redefinirea abuzului in serviciu limita „materia primă” pentru actiunea DNA si marja sa de influentă.
Controlul politic al procurorilor asupra societătii face ca România să functioneze cu frâna de mână trasă. Actiunea din ultimii ani a procurorilor a avut si efecte pozitive, fără indoială. Din păcate, tentatia lor de a-si aroga rolul central in societate a transformat România intr-o „republică a procurorilor”.
Care ar fi solutia insă, in conditiile in care zeci de mii de oameni au fost chemati in stradă sau au iesit din proprie initiativă in legatură cu o temăa cărei solutie o consideră incorectă? In conditiile in care presedintele Iohannis si-a părăsit rolul constitutional de mediator si a devenit” parte a problemei”, ne-mai fiind „parte a solutiei”. Deciziile PSD, ca partid, si ale guvernului său vor fi esentiale. Cum ar fi mai bine? Să cedeze, asa cum au făcut in cazul referendumului din 2012 sau cum au procedat in cazul protestelor de după „Confort”? Sau să continue confruntarea cu o putere ocultă care si-a instalat tentaculele asupra statului de drept? Vom vedea in orele următoare.
PS 1 Inteleg că miza imediată a protestelor ar fi riscul ca Dragnea să fie exonerat de răspundere pentru faptul că ar fi incitat pe cineva care ar fi determinat pe cineva, care ar fi vorbit cu altcineva, care ar fi angajat două femei. Această chestiune gravă ar trebui să fie cuplată cu vina, extrem de gravă, de a fi chemat 7 milioane de oameni să voteze la referendum. Pentru aceste fapte abominabile, el ar trebui trimis la inchisoare, inteleg, dar, mai ales, ar trebui impiedicat să fie premier, deoarece angrenajul de care vorbesc ar fi mai confortabil cu persoane de genul Ciolos. In plus, in felul acesta, si Iohannis ar putea spera la un al doilea mandat…
PS 2 M-a impresionat chemarea presedintelui Johannis către MAI si jandarmi de a-si face datoria in legătură cu asigurarea ordinii publice la actualele proteste. Dar nu ar trebui ministerul să inceapă prin a da amenzi pentru participarea la manifestatii ne-autorizate, inclusiv presedintelui? Sau să se schimbe legea, prin ordonantă de urgentă…", scrie Adrian Năstase.
