Un caz în care afaceriștii Remus Truică, Tal Silberstein, Beny Steinmetz și alte persoane implicate ar fi constituit sau aderat la un grup infracțional organizat care a avut ca scop dobândirea întregii averi revendicate ilegal de prințul Paul Al României.
Sentința din dosar a stârnit o mulțime de reacții, ba chiar a declanșat proteste.
Remus Truică a fost condamnat la 7 ani de închisoare cu executare și a ajuns în arest. În schimb, au fost dați în urmărire generală Nela Ignatenko și afaceriștii israelieni, condamnați la câte 5 ani, precum și Prințul Paul de România care are de ispășit o pedeapsă de 3 ani și 4 luni în închisoare. Despre acesta din urmă sunt informații că ar fi plecat în Portugalia. Iar Poliția Română l-a pus, oficial, pe lista persoanelor urmărite, după ce a fost căutat acasă pentru aplicarea mandatului de arestare și nu a fost găsit.
Afaceriștii israelieni, acuzați de procurorii DNA că au pus umărul la ilegalități, sunt ultimii pe lista condamnaților de negăsit. S-au ocupat de lobby și de finanțarea întregii afaceri cu retrocedări, potrivit anchetatorilor. Omul de afaceri Benjamin Steinmetz, considerat cel mai bogat evreu şi unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume, s-ar afla la Geneva. Are o avere estimată la 7,4 miliarde de dolari. Este unul dintre investitorii proiectului minier de la Roşia Montana.
În timp ce polițiștii caută condamnații să-i bage la închisoare, în justiție a pornit un adevărat scandal. Uniunea Barourilor critică în termeni duri condamnarea unui avocat în dosar, despre care spune că și-a făcut doar datoria de apărător. Cei din barou susțin chiar că avocații din București ar putea refuza să mai intre în ședințele de judecată ale completului care a dat verdictul.
În plus, la scurt timp după aflarea deciziei, zeci de avocaţi au organizat, la Palatul de Justiţie din Bucureşti, un protest faţă de condamnarea colegului lor Robert Roşu. Acesta a fost condamnat cu executare după ce în faza de fond a fost achitat.
Totodată, într-un comunicat de presă, Uniunea Barourilor din România considera că discrepanţa radicală între decizia de achitare dată în cazul avocatului Robert Roşu de Curtea de Apel Braşov şi condamnarea aplicată de Instanţa supremă arată slăbiciunile sistemului, cu consecinţe asupra credibilităţii justiţiei, atât în rândul avocaţilor, cât şi al publicului larg. Robert Roșu s-a implicat în afacerea cu retrocedări deși știa că Paul al României nu are drepturi asupra terenurilor cerute, au acuzat anchetatorii. Deși a negat acuzațiile, el a primit 5 ani de închisoare.
În plus, înalta Curte de Casație și Justiție a verificat modul în care Dosarul Ferma Băneasa a fost repartizat la completul de judecată care a dat sentinţa finală în acest caz, după ce în spațiul public a fost pusă sub semnul întrebării repartizarea aleatorie a dosarului. În urma verificărilor dispuse de preşedintele instanţei, Corina Corbu, s-a stabilit că dosarul "Ferma Băneasa" a fost repartizat cu respectarea principiului distribuirii aleatorii.
Povestea retrocedării ilegale a Fermei Băneasa a început după anii 2000. Atunci, potrivit anchetatorilor, Prințul Paul de România, în calitate de moștenitor al lui Carol al II-lea a revendicat mai multe proprietăți. Unul dintre terenurile câștigate cu ușurință a fost chiar ferma Băneasa, situată într-o zonă de top a Capitalei, unde la acea vreme se afla ,,Institutul de Cercetare a Plantelor". Prințul Paul, mai spun anchetatorii, viza averea Casei Regale. Mai exact proprietăți și clădiri de aproximativ 500 de milioane de euro, printre care castelul Peleș.
În cazul fermei Băneasa, membrii de la acea vreme din Comisia de Fond Funciar din Primăria Capitalei au considerat că Prinţul Paul are dreptul să primească un teren de 17 hectare. Astfel că au recomandat institutului de cercetare a plantelor să restituie parcela. Nici consiliulul de administrație al institutului nu a avut dubii asupra acestor drepturi ale prințului, deși acesta nu era încă, legal, moștenitorul lui Carol al II-lea. Într-o singură ședință au decis să îi cedeze terenul.
În schemă intervine și Remus Truică, fostul șef de cabinet al lui Adrian Năstase. Acesta, împreună cu israelienii Tal Silberstein şi Benyamin Steinmetz au constituit, începând din noiembrie 2006, un grup infracţional care a avut ca scop dobândirea întregii averi revendicate nelegal de prinţul Paul. Ca să reușească, au dat bani sau bunuri unor persoane care puteau influența decizia din rândul autorităților statului sau din instituțiile care deţineau aceste proprietăţi.
Prinţul Paul i-a promis lui Truică şi asociaţilor acestuia o cotă parte importantă, între 50% şi 80% din valoarea bunurilor pe care le revendică în România, spun anchetatorii, iar ulterior le-a transferat acestora bunurile pe măsura obţinerii lor, prin contracte fictive de vânzare-cumpărare cu firma Reciplia SRL.
Înregistrată în paradisul fiscal din Cipru, Recipilia îl avea ca proprietar pe multimilionarul Remus Truică. Vânzarea terenului către firma lui Truică a fost amânată o perioadă pentru că taxele notariale erau uriașe, ridicându-se la 6 milioane de euro. Ca să ajungă însă la o sumă mai mică au schimbat codul poștal al proprietății, iar costurile, conform grilei notariale, s-au redus la aproximativ 2 milioane de euro. Asta deoarece noua adresă era situată într-o zonă imobiliară mai slab cotată.
Cu toții sunt acuzați că, în urmă cu zece ani, au pus la punct un mecanism menit să îl ajute pe Paul al României să recupereze Ferma Regală Băneasa și Pădurea Snagov, pe motiv că i-au aparținut bunicului său, deși în realitate nu avea drept de moștenire.
Odată cu aprobarea retrocedării, bunurile au ajuns în posesia lui Remus Truică și a unor interpuși ai oamenilor de afaceri israelieni. Prejudiciul în acest dosar se ridică la 145 milioane euro.
