Deochiul este una dintre cele mai rezistente credinţe peste timp. Ea există în foarte multe culturi şi are origini precreştine. În Vechiul Testament se găsesc mai multe referiri la deochi. Superstiţioşii atribuie anumitor oameni puterea de a-i îmbolnăvi pe cei asupra cărora îşi fixează privirea cu invidie ori cu admiraţie. În privirea lor există, spune credinţa populară, o forţă magică suficient de puternică încât să genereze disconfort fizic şi psihic: migrene, stări de moleşeală, greaţă, dificultatea de a-ţi aduna gândurile şi de a fi coerent.
Sunt mulţi cei care pun durerile de cap pe seama deochiului, dar nu orice migrenă este dată de privirile răutăcioase. Cea din deochi are cauze inexplicabile, apare brusc, nu cedează la medicamente şi este de multe ori însoţită de o stare de nelinişte.
Ştiinţa nu neagă întru totul existenţa deochiului. Psihiatrul american Colin A. Ross spunea, în urmă cu câţiva ani, că ochii emit energie electromagnetică, iar oamenii o pot percepe atunci când se privesc fix. Deochiul nu este nicidecum o superstiţie, ci ştiinţă pură, spune psihiatrul american.
Şi mai curios este că simptomele dispar imediat ce se rosteşte o rugăciune sau un descântec împotriva deochiului. „Tatăl Nostru“ şoptit de trei ori şi însoţit de un masaj pe frunte este remediul la care apelează majoritatea românilor când simt că au atras deochiul.
Superstiţii vechi spun că nu oricine poate să deoache, oricât de invidios ar fi şi oricât de rea i-ar fi inima. Se crede că persoanele care deoache sunt înzestrate cu un har şi anume au abilitatea înnăscută de a transmite vibraţii negative sau curenţi bioenergetici, concentrându-şi privirea asupra celorlalţi, scrie doctorulzilei.ro.
Dacă vrei să te păzeşti de deochi, să nu priveşti niciodată insistent o persoană, indiferent ce culoare ar avea ochii, spune credinţa populară. Bebeluşii sunt cel mai uşor de „vătămat“ cu privirea şi tocmai de aceea, multe dintre metodele de protecţie împotriva deochiului îi vizează pe ei. Chiar şi în zilele noastre, în unele maternităţi, bebeluşilor li se leagă o aţă roşie la mână, ştiut fiind că această culoare ţine toate relele departe.