Încă din primul moment, deși era foarte tânăr, Ahmed a arătat că este stăpân pe sine şi independent. În timpul ceremoniei el însuşi şi-a pus sabia strămoşului său Osman Gazi la brâu şi nu a aşteptat ca vizirii să-l aşeze pe tron, cum era obiceiul, ci s-a aşezat singur. Imperiul se afla în război cu două mari puteri:Imperiul Habsburgic în Europa (Războiul cel Lung) și cu Persia (1603-1618). În afara acestor conflicte în Anatolia continua răscoala Jalal, care începuse încă din vremea tatălui său, iar rebelii controlau o bună parte dintre teritorii impreiale. Abia după trei ani de la urcarea pe tron a lui Ahmed I rebeliunea a fost suprimată.
Represaliile au fost brutale, iar în fruntea armetelor trimise să lichideze insurecția numit Kuyudzhu Murad-Paşa. Pentru reușita sa din Anatolia, Kuyudzhu Murad-Paşa, va fi răsplătit de Ahmed I cu cel mai înalt titlu din administrația otomană după sultan, Mare Vizir al Imperiului Otoman.
Revolta din Anatolia a încurcat mult planurile Imperiului nu doar în timpul lui Ahmed I, ci și în timpul tatălui. Șahul persan Abbas I, profitând de retragerea armatei otomane pentru înăbuşirea răscoalei, a expulzat trupele otomane rămase din Azerbadjan, Georgia şi alte teritorii cedate în temeiului Acordului de la Instanbul din 1590. O parte dintre funcționari văzând că Imperiul este presat din mai multe părți vroiau să încheie un armistiţiu cu Persia. Aproape că Ahmed I fusese convins de aceștia, când în 1612 otomanii au recunoscut cuceririle lui Abbas I.
Sursa: historia.ro