Conform cercetărilor, aproximativ 20% dintre persoane sunt mai predispuse la înțepăturile de țânțari, iar grupa de sânge joacă un rol semnificativ în alegerile acestor insecte, alături de alți factori precum hainele, respirația sau bacteriile prezente pe pielea noastră.
Grupa de sânge pe care o avem reprezintă unul dintre factorii cei mai importanți în determinarea preferințelor țânțarilor. Conform unui studiu, țânțarii au arătat o adevărată preferință pentru persoanele cu grupa de sânge 0. Aceasta grupă de sânge îi atrage de două ori mai mult în comparație cu cele cu grupa de sânge A. Potrivit aceleiași cercetări, aproximativ 85% dintre indivizi eliberează un semnal chimic specific, care indică grupa de sânge, iar acesta reprezintă modalitatea prin care țânțarii își aleg țintele.
În ceea ce privește nevoia de hrană cu sânge uman, doar femelele de țânțari sunt cele care ies la vânătoare, deoarece au nevoie de proteinele din sângele nostru pentru a-și dezvolta ouăle. Ele sunt dotate cu receptori olfactivi specializați, care le ajută să identifice posibilele prăzi. Țânțarii pot detecta dioxidul de carbon și mirosurile emanate de oameni, deoarece noi generăm cantități mari de CO2.
Este posibil să fiți observat că atunci când transpirăm, parcă devenim un magnet pentru țânțari. Ei bine, aceștia pot detecta mirosul acidului lactic, care se formează în mușchi în urma activității fizice.
Rata metabolică sau cantitatea de CO2 pe care corpul nostru o emite în timp ce arderea energiei este unul dintre factorii principali care atrag țânțarii. Dioxidul de carbon îi ajută să identifice potențialele victime. Prin urmare, cu cât expirăm mai mult, cu atât devenim mai atrăgători pentru aceste insecte.
Pe lângă grupa sanguină și emisia de dioxid de carbon, constituția genetică joacă un rol la fel de important în atracția exercitată asupra țânțarilor. Conform unui studiu realizat în anul 2015 pe gemeni și publicat în revista PLOS One, ADN-ul este responsabil de aproximativ 67% din variația în ceea ce privește atracția pentru țânțari.
Studiul a implicat două grupuri de gemeni de sex feminin. Un grup format din gemeni identici și celălalt din gemeni frați. Membrii ambelor grupuri și-au introdus mâinile în recipiente de plexiglas în formă de Y, permițând țânțarilor să detecteze mirosul, fără a li se da voie să înțepe.
La finalizarea studiului, cercetătorii au ajuns la concluzia că gemenii identici prezentau niveluri mai similare de atracție pentru țânțari în comparație cu celălat grup. Acest lucru se datorează faptului că gemenii identici împărtășesc mirosuri corporale mai asemănătoare decât gemenii non-identici.
