Directorul Direcţiei Generale Anticorupţie (DGA), Cătălin Ioniţă, a declarat, miercuri, pentru MEDIAFAX, că reprezentanţii Comisiei de analiză a doctoratelor din Academia de Poliţie au stabilit că teza sa de doctorat nu este plagiată, el menţinându-şi titlul de doctor.
Lucrarea de doctorat a lui Cătălin Ioniţă se numeşte “Criminogeneza infracţiunilor cibernetice”, are 196 de pagini şi "se dovedeşte a fi plagiată integral, de la primul până la ultimul rând", a scris Press One.
La punctul 4 al articolului semnat de dr Horatiu Dan Dumitru”Pornografia infantila in Internet”, scris cu 9 ani mai devreme decât momentul în care a luat Cătălin Ioniţă doctoratul, se arată: “Pornind de la prevederile Conventiei, Parlamentul Romaniei a adoptat recent Legea nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, care in Titul III reglementeaza prevenirea si combaterea criminalitatii informatice. In cuprinsul reglementarii, prevederile art.35 alin.1 lit.i) si alin.2 (definirea expresiilor materiale pornografice cu minori si fara drept), precum si cele ale art.51 (incriminarea pornografiei informatice prin sisteme informatice) din lege au relevanta pentru studiul nostru”.
Potrivit sursei citate, paragraful a fost copiat integral în lucrarea şefului DGA, fără menţionarea sursei, fiind păstrată inclusiv menţiunea “recent”, deşi diferenţa de timp din momentul emiterii legii şi teza de doctorat era una mare.
Un alt paragraf identic: “In lumina acestui document international, libertatea de exprimare in Internet trebuie sa fie supusa unor rigori extreme, intrucat spatiul cibernetic este locul care ofera pedofililor posibilitati ample de a schimba idei, fantezii si sfaturi, destinate sa incurajeze si sa faciliteze exploatarea sexuala a copiilor. Totusi, Articolul 9 din Conventie nu utilizeaza formula date informatice. In opinia noastra, incriminarea ar trebui sa se extinda, in orice caz, asupra acelor continuturi din Internet care fac apologia faptelor penale cu caracter sexual, indreptate impotriva copiilor. Problema se poate complica in cazul paginilor Web care prezinta nuvele implicand relatii sexuale cu sau intre minori, in raport cu care partizanii libertatii de exprimare in Internet ar putea invoca argumente referitoare la valoarea artistica a unor asemenea productii”.
O altă parte care apare atât în lucrarea de doctorat, cât şi în articolul din 2003: “Conventia situeaza in sfera ilicitului penal oferirea sau punerea la dispozitie a pornografiei infantile prin intermediul sistemelor informatice. Este avuta in vedere crearea de pagini Web si de conexiuni catre asemenea site-uri. Raportul explicativ nu insista asupra modalitatilor practice de a oferi si a pune la dispozitie, dar mentioneaza ca aceste actiuni trebuie sa implice posibilitatea persoanei respective de a furniza, in mod efectiv, continuturile prohibite”.
