Lumea literară din Mehedinţi şi presa este în doliu! La 69 de ani, scriitorul şi gazetarul Valeriu Armeanu, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, a murit, duminică după-amiază, scrie Adevarul.ro.
Valeriu Armeanu s-a născut pe 23 mai 1946, în comuna Giroc, judeţul Timiş şi este fiul lui Armeanu Gavrilă şi Eugenia. Autor al mai multor volume de proză şi poezie, Valeriu Armeanu este celebru şi pentru pamfletele apărute în presa locală postdecembristă.
Atât de spumoase erau articolele sale încât atunci când într-un ziar apărea un material sub semnătura sa toate numerele se epuizau în câteva ore de la chioşcuri. Valeriu Armeanu taxa foarte aspru diletantismul, minciuna şi grosolănia, spunea în faţă ceea ce gândea, fără ocolişuri.
“Dragă, Robert, lumea celor care scriu a început să devină o lume din ce în ce mai urâtă, chiar hidoasă. Uneori, oameni cu o operă subţirică, mă refer ca valoare, au drept de veto asupra unui destin literar pe care îl frâng dintr-un moft. Nişte moftangii, ar spune Caragiale, dar ei, aceşti moftangii se trag unii pe alţii în tot felul de funcţii, de unde dictează a cui capră trebuie să moară. Mi-e silă. Am o lehamite provensală, poate singura stare care mă face să mă simt un provincial incurabil”, spunea Valeriu Armeanu într-un interviu acordat lui Robert Şerban.
Cu talentul său a reuşit să-i smulgă admiraţia lui Adrian Păunescu, care i-a fost alături de-a lungul vieţii.
“Dintre poeţii de azi, Valeriu Armeanu a publicat cîteva cărţi, dovedind că este un poet cu o mare conştiinţăde sine,chiar dacă are o restrînsă operă scrisă, în comparaţie cu alţii care rup rafturile librăriilor cu ceea ce au tipărit. Cum spuneam, Valeriu Armeanu a publicat cîteva cărţi, dar lipsa lor de ecou m-a consternat. Mă refer la presa literară, unde Armeanu a avut loc puţin, că prea erau ocupate „persoanele” cu noile formule ale găştilor literare. Acesta să fie obolul pe care acest poet l-a plătit pentru că a trăit la un capăt de ţară? Sau, pur şi simplu, „elitele” au trecut pe lîngă opera sa pentru că Armeanu trăieşte demn în oraşul său de la Dunăre, refuzînd, probabil, să intre în simbria vreunei găşti de pe Dîmboviţa. Deocamdată, noi propunem un mare poet: Valeriu Armeanu” (Adrian Păunescu, 17 aprilie 1977).
Opere publicate:
– Să visăm (1970), – Imn la cetatea luminii (1974), – Odihna lacrimii (1977), – Lanul cu vedenii (1978), – Neguţătorii de triluri (1979), – Vanităţi (1980), – Azilul de cuvinte (1983), – Poeme (1989), – Repulsii (1997), – Trei basme pentru Măriuca (1999), – Lanul cu vedenii (antologie, 2001), – Violete de Parma (2004), – Peripeţiile lui Carapancea şi Garagancea (2005), – Fuga din Sodoma (2007), – Drumul spre Emaus (2012), – Hoţii de fulgere (2012), – Elegii (2012).
