Consumat cu precădere în Thailanda, Indonezia, China sau Malaezia, acest fruct de mărimea unei mingi de rugby este de multe ori interzis în locurile publice, în hoteluri sau în mijloace de transport în comun din cauza duhorii pe care o emană când este curățat — comparată cu un melanj de iz de terebentină și de ceapă, cu ''parfumul'' unei perechi de șosete purtată în sala de sport, cu cel al unei pubele sau al unui cadavru în descompunere.
O echipă de oameni de știință din Singapore, Hong Kong și Malaezia a anunțat că a reușit secvenționarea genomului Durio zibethinus, un tip de durian, identificând genele responsabile de aceste caracteristici.
Decodificarea genomului său este „esențială pentru o mai bună înțelegere a biodiversității durianului”, după cum a explicat echipa de cercetători în jurnalul ''Nature Genetics''.
Deși unii regretă că au intrat în contact cu acest fruct, alții se tem pentru viitorul unor specii de durian care sunt în prezent vulnerabile sau amenințate cu dispariția.
Cunoscând mai multe despre ADN-ul acestei plante se pot lua măsuri pentru protejarea acesteia, susțin specialiștii.
În anul 2008 existau 30 de specii de durian, iar suprafața de teren cultivată cu această plantă însuma peste 250.000 de hectare (aproximativ cât statul Luxemburg).
