LOCURI DE MUNCĂ. Suma reprezentând jumătate din cheltuielile salariale pe care statul o va suporta pentru cele minimum 20 locuri de muncă nou-create de către firme ar urma să fie limitată la nivelul salariului mediu pe economie.
LOCURI DE MUNCĂ. Liviu Voinea, ministrul delegat pentru Buget, Liviu Voinea, a precizat că schema de ajutor de stat va fi valabilă timp de şapte ani, cu începere de la 1 iulie 2014. Normele de aplicare vor fi prezentate la începutul lunii aprilie, pentru a permite preînscrieri până la 1 iulie.
LOCURI DE MUNCĂ. Firmele vor achita întregul cost salarial pentru locurile de muncă nou-create, dar vor deconta trimestrial jumătate din acest cost. Dacă firmele creează minimum 20 locuri de muncă într-un an pot apela la această schemă de ajutor şi pe parcursul următorilor ani de aplicare a sistemului, în aceleaşi condiţii.
Potrivit unei estimări avansate de Liviu Voinea, pentru acest program ar putea să aplice cel puțin 1.000 de firme pe an, ceea ce va înseamnă 20 de mii de locuri de muncă pe an. Asta înseamnă că, la o sumă de 1.610 lei salariu mediu net lunar, statul ar urma să facă un efort de cel mult 20.000 lei pentru fiecare loc de muncă nou creeat sau 40 milioane lei în total în primul an și 280 milioane lei în 2020.
Din păcate, însă, există și câteva efecte potențial negative care ar trebui analizate în prealabil, potrivit unei analize CursdeGuvernare.ro:
1. Nu există condiții de profitabilitate, prin care statului să i se întoarcă sub formă de impozit o parte din bani.
Practic, ne-am îndrepta spre o situație în care, per total, unele locuri de muncă ar fi scutite de impozitare spre deosebire de cele deja existente. Exact pe sistemul de la telefonia mobilă, unde clienților noi li se oferă condiții mai bune în baza condițiilor mai oneroase impuse clienților mai vechi.
2. Măsura ar putea afecta productivitatea muncii și/sau concurența loială.
Cine are bani pentru zece salariați va putea plăti 20 cu sprijin de la stat. Adică va putea susține cu utilizarea ineficientă a forței de muncă o activitate slab organizată și dotată tehnic sau o va putea organiza și dota corespunzător pentru a concura neloial firmele similare deja existente.
3. La un raport de circa 182% între cheltuiala salarială și suma netă încasată de lucrător și la o contribuție limitată din partea statului la nivelul salariului mediu e economie, suma ce va putea fi încasată net în condiții de sprijin din partea statului este de 1.770 lei, ceea ce apare drept exagerat. Reperul ar fi trebuit să fie ajutorul mediu de șomaj, din motive de cost de oportunitate, și nu salariul mediu pe economie.
4. Din moment ce nu s-au impus limitări în privința domeniilor de activitate, ne putem trezi cu situații bizare.
Am putea avea, de pildă, cârciumi, săli de jocuri de noroc sau saloane de masaj subvenționate de stat.
5. La aceeași firmă am avea două categorii de angajați, cei noi, cu taxare redusă și cei vechi, cu taxare ridicată. După un timp, în caz de restructurare, cum se va face desființarea posturilor ?
Mai ales că, probabil, cele nou create vor trebui și păstrate o perioadă minimă de timp pentru a nu pierde beneficiile oferite de stat.
6. Statul desființează sau încearcă să desființeze posturi (vezi recenta hotărîre a Curții Constituționale) în sectorul bugetar dar susține posturi în sectorul privat. Ori, contrar aparențelor și ideologiei comuniste, medicii și profesorii creează Produs Intern Brut. Conform metodologiei de calcul, la propriu și la modul direct, pe lângă efectele indirecte. Ori, ce sens are impunerea unei anvelope salariale bugetare de 7% din PIB, dacă se adaugă alte cheltuieli salariale ?
7. Nivelul de trai nu este doar legat de bunurile materiale sau serviciile private care pot fi achiziționate.
Deficitul de profesori și medici precum și deficitul de salarii corespunzătoare pentru profesori și medici este cert. În aceste condiții, care ar fi logica susținerii unor activități particulare cu productivitate redusă ( altminteri de ce ar trebui susținute ?) în locul luării unor măsuri de îmbunătățire a sănătății și învățământului ?
8. Măsura este luată pentru o perioadă de șapte ani și este cumulativă, cu efecte destul potențial destabilizatoare pentru buget.
La limită, se poate ajunge la sute sau mii de firme cu câte140 angajați plătiți la media pe economie, firme care nu declară profit dar sunt subvenționate de stat. Care ar fi beneficiul celorlalți cetățeni care susțin proiectul creării de noi locuri de muncă prin contribuțiile lor ?
