Potrivit mărturiilor scoase la iveală în urma tragediei, profesorii și elevii Școlii germane nr. 1 din Sibiu (cum se numea atunci actualul Colegiu național „Samuel von Brukenthal“) au ieșit să „bată zăpada“ pentru a putea schia mai apoi. Un elev care și-a uitat ochelarii de soare și s-a întors la cabană a fost singurul care a scăpat și care a anunțat, mai apoi, producerea avalanșei.
„Avalanșa a fost de tipul «cu zăpadă uscată granuloasă». A fost silențioasă. Nu a fost cu acel suflu devastator și cu zgomot «de tunet» cum vin avalanșele cu zăpadă uscată pudroasă, prăfoasă“, descrie alpinistul și salvamontistul Dinu Mititeanu, pe blogul său, citat de Turnul Sfatului.
Sub greutatea zăpezii căzută în avalanșă peste lacul de la Bâlea, gheața acestuia a cedat, astfel că o parte din trupuri au mai putut fi recuperate doar din apă. Operațiunile de salvare au fost îngreunate și de vreme și s-au finalizat a doua zi de la producerea tragediei.
Din 2010, în România nu s-au mai produs avalanșe care să ducă la pierderi de vieți omenești, arată reprezentanții Serviciului public de salvamont Sibiu. Acest fapt este pus și pe seama avertizărilor emise de Administrația națională de meteorologie cu privire la riscurile de producere a avalanșelor.