Marea Unire 1918 | Peste 2.400.000 de volume există în valoroasa arhivă a Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti. Printre ele, colecţii de carte rară şi manuscrise de o valoare inestimabilă. Dar BCUB mai are ceva important.
Cea mai veche bibliotecă universitară din Bucureşti deţine, în original, mai multe ziare de la 1 Decembrie 1918, multe dintre ele fiind trecute la categoria "UNICAT", fapt ce le confera o valoare colosală.
Cu sprijinul conducerii BCUB, jurnalistul realitatea.net Cristian Otopeanu a avut acces la toate ziarele din decembrie 1918 existente în patrimoniul Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti, iar acum le oferă cititorilor săi, pentru prima dată, posibilitatea să "răsfoiască" presa românească de acum 100 de ani.
Pentru a uşura lectura, redăm schematic ce ziare pot vedea cititorii realitatea.net şi cele mai importante idei din fiecare număr.
Se va remarca faptul că pe documente erau trecute două date, de exemplu, atât 1 decembrie 1918, cât şi 18 noiembrie 1918. Explicaţia este simplă: cele două date corespundeau stilului vechi şi stilului nou, la care urma să treacă România. Astfel, anul 1919 a avut doar 352 de zile, întrucât ţara noastră a trecut de la calendarul iulian (denumit "pe stil vechi") la calendarul gregorian (denumit "pe stil nou"). România a fost una dintre ultimele ţări europene care au adoptat calendarul gregorian.
1. ZIARUL ROMÂNUL (ARAD)
A) Ziarul Românul din 18 noiembrie / 1 decembrie 1918 - CLICK AICI PENTRU A-L DESCĂRCA!
În colecţia BCUB, este precizat că ziarul Românul (Arad) este deţinut în exemplar UNICAT.
Ziarul Românul din 1 decembrie 1918 prefaţa pe pagina 1 evenimentele care urmau să se producă la Alba Iulia şi, totodată, făcea menţiuni la atitudinea Ungariei faţă de unirea românilor. Redăm mai jos principalele titluri şi conţinutul materialelor.
- Zi de sărbătoare: "Gandurile noastre se indreapta astazi cu bucurie spre Alba Iulia, cetatea sfintita prin amintirile mari si duioase ale trecutului. Inimile noastre salta de bucurie, pentru ca ziua asteptata cu dor nespus a sosit [...] Ce se intampla astazi in Alba Iulia? [...] Adunarea nationala a natiunii romane din Ungaria si Transilvania isi exercita dreptul firesc de a-si croi singura soarta [...] si viitorul. Adunarea Nationala va declara [...] ca astazi romanii din Ungaria si Transilvania formeaza parte integranta a Regatului liber. Cu actul maret al Adunarii nationale, se incheie un capitol lung de sbuciumuri, umilinte si suferinte. [...] De aceea, frati romani, scrieti in inimile voastre ziua aceasta mare, care a adus intregirea neamului romanesc, de la Nistru pana la Tisa. [...] Traiasca, creasca si sa infloreasca Romania Mare!"
- Zi de zi. Zilele noastre: "Generatiile care au sa vie dupa noi, vor pricepe ele oare agitatia inaltatoare a acestor zile istorice? Oricat de fidel au sa vorbeasca cronicile zilelor noastre, nu vor putea reda niciodata tot entuziasmul de care este cuprinsa toata romanimea".
In pagina 3, ziarul Romanul nota ce spunea presedintele Consiliului National Roman, Aurel Vlad: "Agenti de-ai guvernului unguresc raspandesc proclamatii intre popor, facand propaganda contra alipirii noastre catre Romania. O mie de ani am fost sub domnie ungureasca, o mie de ani am suferit si acum guvernul republican maghiar ne promite marea cu sarea ca sa ramanem mai departe in tovarasie cu ungurii. Altii, ca sa strice rosturile si fericirea neamului romanesc, zic sa nu ne alipim catre Romania, ci sa formam noi singuri o tara separata. [...] Frati romani! Indemnurile acestea vin de la dusmanii neamului nostru, care cu orice pret vor sa impiedice unitatea si fericirea neamului romanesc. [...] Veniti in numar mare, duminica, la Alba Iulia, ca toti impreuna sa strigam: Traiasca Romania mare!"
B) Ziarul Românul din 21 noiembrie / 4 decembrie 1918 - CLICK AICI PENTRU A-L DESCĂRCA!
Este primul număr al ziarului "Românul" existent în arhiva BCUB după Marea Unire de la 1 decembrie 1918. Lecturând ziarul, se va observa că poetul Octavian Goga a fost inclus în guvernul proaspăt format.
De altfel, Octavian Goga va merge pe linia politică, devenind inclusiv ministru de Interne (1926-1927) și prim-ministru în perioada 28 decembrie 1937 - 11 februarie 1938.
Câteva dintre titlurile din pagina 1:
- Constituirea Consiliului dirigent: "Marele Sfat National s-a intrunit in sedinta ieri, in 2 Decembrie. La propunerea domnului Iuliu Maniu s-a ales o comisiune de candidare din care au facut parte dd. episcopi dr. Cristea, dr. Iuliu Hossu, Vasile Goldis, dr. I. Suciu, dr. A. Lazar si dr. Nedelcu. Aceasta comisiune a recomandat Marelui Sfat National sa numeasca in Consiliul Dirigent pe urmatorii domni: dr. I. Maniu, in calitate de presedinte [...] si Oct. Goga. Catre seara, Consiliul Dirigent s-a constituit in urmatorul mod: dr. Iuliu Maniu: presedinte si interne; dr. Alexandru Vaida: externe si presa; Vasile Goldis: instructie si nationalitati; [...] Octavian Goga fara resort"
- Glasul Constiintii (n.r. s-a respectat grafia originala): "Dupa ce neamul romanesc de dincoaci de culmile Carpatilor a urcat [...], cu rabdare de Crist, drumul greu al Golgotei, ziua de 1 decembrie 1918 l-a facut partas Invierii de veci. Ziua aceasta ramane de-acum, pana la sfarsitul veacurilor, zi memorabila in istoria neamului romanesc, caci in aceasta zi s-a desavarsit unitatea nationala a romanilor, in aceasta zi s-a pus temelie statului national: Romania Mare. [...] Romanii din Banat vin la Alba-Iulia in numar impunator, indurand toate piedicile ce le-au gasit strainii de neamul nostru, ca sa realizeze alipirea la Romania Mare a intregului tinut intre Mures-Tisa si Dunare. Romanii din Maramures, indurerati de cuvintele "pana la Tisa", cer cu tarie ca granita de miazanoapte a Romaniei Mari sa treaca si peste Tisa, caci nu vor sa ramana orfani, lipsiti de bratele calde ale mamei"
- Adunarea Nationala din Alba Iulia: "Dupa discursul memorabil al domnului Vasile Goldis, ia cuvantul imediat d. dr. Iuliu Maniu, diplomatul fin si subtil in stare sa rezolve cu mare usurinta cele mai dificile probleme politice. D. dr. Iuliu Maniu, dupa o introducere savanta, ia pe rand hotararile din proiectul de rezolutiune si le argumenteaza cu un aparat stiintific. (Vorbirea lunga inca nu ne-a transcris-o stenograful) [...]".
C) Ziarul Românul din 23 noiembrie / 6 decembrie 1918 - CLICK AICI PENTRU A-L DESCĂRCA!
Pe pagina 1, lumea putea citi un material dedicat memoriei lui Ion Arion, considerat “singurul martir al Unirii de la 1918”, mort în urmă cu doar câteva zile, după ce a fost împușcat în gara din Teiuș, în timp ce flutura tricolorul. Totodată, se făcea o radiografie extrem de dură a maghiarilor, care nu vedeau cu ochi buni bucuria românilor, adică Marea Unire.
Redăm mai jos titlurile principale şi conţinutul articolelor, pe scurt.
- Mortul neamului, amintirii lui Ion Arion: “Alba-Iulia. Alba-Iulia. Ai grabit si tu [...] sa-ti contopesti sufletul romanesc cu al fratilor tai de pretutindeni [...]. Insuti ai luat in maini drapelul tricolor si atingeai cu drag acest simbol al dorurilor noastre, simbolul idealului, al unitatii noastre nationale. Dar, cand te-ai urcat in trenul care avea sa te duca la cetatea fagaduintei, cand simteai in sufletul tau fiorul intaiului pas pe pamantul istoricei cetati [...], cand, cu ochii umezi, cantai imnul unirii [...], un glonte dusman ti-a strapuns miseleste inima [...] Mortul neamului romanesc esti tu, Ion Arion. Ai plinit legea: orice ideal trebuie rascumparat cu sange de martir”.
Suspiciunile, nedovedite niciodată, s-au îndreptat către persoane de etnie maghiară, potrivit materialelor apărute în presa vremii, dar și potrivit celor publicate în urmă cu câțiva ani de hotnews.ro și mediafax.ro. Ion Arion avea doar 24 de ani, iar cazul lui a fost clasat la scurt timp după deces, pentru că nu au existat probe.
În urmă cu 4 ani, mediafax.ro publica un material despre Ion Arion, în care erau oferite amănunte: “Tânărul Ion Arion a fost împuşcat într-un tren care ducea, în 30 noiembrie 1918, delegaţi din Cluj la Marea Adunare de la Alba Iulia, el fiind cel care purta steagul tricolor al satului său. Cazul a fost cercetat, dar clasat din lipsa dovezilor”. Mediafax.ro nota că printre suspecţi au fost ”membri ai Gărzii Maghiare”.
Tot în 2014, hotnews.ro publica un material mai amplu: “Istoricul Tudor Rosu afirma ca in cazul uciderii lui Ion Arion a fost deschisa o ancheta, care in prima faza a fost derulata de autoritatile maghiare, mai exact un procuror maghiar de la Cluj-Napoca.
"A fost deschisa o ancheta in acest caz, iar procurorul maghiar nu a dat prea multa atentie acestui caz, opinand ca - desi nu era loc de opinii intr-un astfel de caz - romanii au provocat tensiuni si ei ar fi fost cei care i-au provocat pe maghiari. Astfel, nu a incriminat in niciun fel fapta propriu-zisa", explica Rosu.
Potrivit materialului hotnews.ro, cazul s-a redeschis mai tarziu, in 1919 si a existat chiar un suspect, pe numele Iuliu Andrasi, un franar din Gara Teius. Au existat suspiciuni care au planat si asupra unui capitan de husari, Gaspar Varadi, de asemenea nedovedite.
Foarte important de precizat este că, în pagina a treia a ziarului Românul din acea zi, a fost publicat următorul text, care lămurea parţial lucrurile: "Inca din noaptea de sambata spre duminica, se latise vestea despre atacul miselesc din gara de la Teius, unde husarii maghiari au dat salve asupra trenului in miscare, arborat cu steaguri romanesti si care aducea pe cei ce se grabeau la Alba Iulia".
Vom reveni la acest material, mai jos. Deocamdată, continuăm prezentarea titlurilor din pagina 1.
- Voci de presa despre adunarea de la Alba Iulia
Sub acest titlu, ziarul Românul făcea o radiografie dură maghiarilor: "Mareata Unire de la Alba Iulia s-a terminat, cuvantul mare al unirii tuturor romanilor s-a spus. Si noi, romanii, suntem deplin multumiti cu cele ce s-au facut si cum s-au facut. Fireste, despre maghiari nu se poate spune acelasi lucru, desi la Alba Iulia s-a stabilit programul democratiei celei mai largi si a libertatii depline. Ziarele maghiare comenteaza viu adunarea de la Alba Iulia. Stiau ca acolo se va decreta unirea cu Romania si totusi acum nu-si pot suprima mirarea. Maghiarii - asa se vede - nadajduiau in ceva: ca lucrul nu va merge neted, pentru ca socialistii romani nu se vor invoi la unirea cu Romania. Dar speranta lor a fost zadarnica.
Acum nu le mai ramane decat sa constate ca alipirea la Romania s-a decretat cu unanimitate si insufletirea cea mai mare si ca adunarea intr-adevar a fost impozanta si cei 100.000 de romani adunati au fost de minune disciplinati. Paharul, pe care trebuie sa-l bea acum maghiarii, este amar, de aceea presa ii mangaie. [...] Unele ziare scriu cu resemnare, stiu ca Ardealul si celelalte parti locuite de romani sunt pierdute"
In pagina 2 a ziarului Romanul din 23 noiembrie / 6 decembrie 1918, era publicat un material intitulat "Impresii din Alba Iulia", în care se puteau citi amănunte tulburătoare din timpul Marii Uniri: "Cu voce sonora citeste PS parintele episcop al Caransebesului, dr. E. Miron Cristea rugaciunea de multumire catre Dumnezeu, dupa care corul - si toti credinciosii - intoneaza imnul Desteapta-te Romane! La cuvintele "murim mai bine in lupta", mainile se ridica spre juramant. Si pe fețele tuturor era scrisa hotararea de a muri mai bine, decat sa mai fie robi. Serviciul se incheie cu acordurile cele mai duioase. Parintele episcop al Ardealului, Ioan I. Papp, rosteste formula de incheiere asa: "Cel ce a inviat din morti si a inviat si neamul romanesc...". Celelalte cuvinte nu se aud, vocea arhiereului se stinge, ca sa lase loc lacrimilor, ca ele sa graiasca. Batranul arhiereu plangea si plangeau toti. Aceasta a fost rugaciunea cea mai fierbinte, rugaciunea lacrimilor. Si, Doamne, cine ar putea talmaci in vorbe ce spuneau lacrimile".
În pagina 3 a ziarului Romanul din 23 noiembrie / 6 decembrie 1918, a fost publicat un material referitor la înmormântarea lui Ion Arion, iar aici erau oferite indicii asupra asasinilor: "Luni inainte de amiaza a fost ridicat in biserica din Maieri catafalcul pe care a fost asezat sicriul cu mortul natiunii. Cu camasa desfasurata, cu o pata rosie pe piept, dar cu fata senina, zacea pe catafalc stegarul Ion Arion, taranul din Agris rapus de un glont miselesc. Inca din noaptea de sambata spre duminica, se latise vestea despre atacul miselesc din gara de la Teius, unde husarii maghiari au dat salve asupra trenului in miscare, arborat cu steaguri romanesti si care aducea pe cei ce se grabeau la Alba Iulia".
În pagina 4, la rubrica "INFORMAŢIUNI" este redată opinia unui cititor despre limba maghiară: "Tremuram grozav, studiul limbii maghiare imi era cel mai urgisit. Teza mi-a fost: Popoarele si limbile inrudite cu poporul si limba maghiara. Si am inceput sa insir toti capcanii salbatici [...] care imi rupeau limba. Ce grozavie, ce cruzime! Invatam noi pana in cele mai mici detalii istoria celor care ne tineau deasupra capului sabia lui Damocle. Invatam toate bazaconiile despre Noe si fiii lui, care toti erau unguri - ba pana si pe Dumnezeu l-au facut ungur - si in timpul acesta noi nu stiam [...] cine a fost Stefan cel Mare. Pe Horia, Closca si Crisan ii cunosteam - din istoria ungureasca - de simpli contrabandisti, talhari, ordinari de codri, care au voit sa jefuiasca pe nobilii unguri".
D) Ziarul Românul din 27 noiembrie / 10 decembrie 1918 - CLICK AICI PENTRU A-L DESCĂRCA!
Pe pagina 1, lumea putea citi un nou material referitor la maghiari, intitulat "Tara saraca, tara necajita - tara bogata, tara fericita", in care se preciza: "Adesea auzim de la fratii... maghiari. "Ce cautati voi in Romania? Aici aveti un stat european, acolo un stat balcanic! Lasati-o dracului Romanie!". Bieti romani naivi, care cunosc Romania numai din presa maghiara, asa cum pe francezi ii cunosteau numai prin literatura germana, bietii de ei [...], in fundul inimii lor zace o indoiala".
În pagina 2, a fost găzduit un material intitulat Voci de presă despre adunarea din Alba Iulia, în care erau descrise "parti din comentariile ce le-au facut ziarele maghiare in legatura cu hotararea deamna si unanima a neamului romanesc, la Alba Iulia".
"Duminica de 1 Decembrie 1918 este ziua cea mai dureroasa a Tarii unguresti. Romanii din Ardeal au proclamat la Alba Iulia ruperea lor de statul maghiar, iar ca ramas bun ne-au aruncat in fata acuze aspre si pline de ura", mai scria ziarul Romanul din 10 decembrie 1918.
---------------------------------------------------------
Citeşte şi: Marea Unire 1918 | Singurele fotografii existente, povestea tristă a fotografului + documente rare. Material realitatea.net
---------------------------------------------------------
În afara ziarului "Românul", realitatea.net deține fotocopii de pe alte două ziare care au apărut în acea perioadă și le oferă mai jos spre lectură.
2. ZIARUL DACIA
BCUB deţine o colecţie a ziarului Dacia pe care scrie tot "UNICAT", fapt ce sporeşte importanţa documentelor pe care realitatea.net le prezintă mai jos.
A) Ziarul Dacia din 23 noiembrie 1918 / 6 decembrie 1918 - CLICK AICI PENTRU A-L DESCĂRCA!
Primul număr al ziarului Dacia a apărut vineri, 23 noiembrie 1918 / 6 decembrie 1918. Directorii noii publicații erau Alexandru Vlahuță (poet și scriitor) și Ioan Alexandru Brătescu-Voinești (prozator)
"Unirea Transilvaniei cu România" era titlul plasat în partea superioară a paginii 1, în dreapta. În stânga materialului, era prezentat scopul apariției ziarului Dacia: "Dacia e glasul celor care au luptat pe front si al celor care au suferit indaratul frontului si n-au putut vorbi, e crainicul celor ce au avut spiritul de jertfa si de abnegare [...]".
Totodată, ziarul Dacia preciza că "Nefiind legata de nici unul din partidele politice existente si nici fiind stanjenita de ambitia de a intemeia un partid [...], Dacia isi va impune ca norma de purtare spunerea adevarului cu orice pret si impotriva oricui".
Tot pe pagina I, dar în partea inferioară, erau găzduite două ample editoriale scrise de șefii ziarului, Alexandru Vlahuță și Ioan Alexandru Brătescu-Voinești.
Unul dintre ele era intitulat "Amurg și zori", scris de Alexandru Vlahuță, care se concentra, în esență, pe contextul politic al acelor vremuri.
Cel de-al doilea era semnat de Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, se numea "Lămurire" și se concentra, în special, pe ceea ce își propunea ziarul proaspăt creat.
B) Ziarul Dacia din 24 noiembrie 1918 / 7 decembrie 1918 - CLICK AICI PENTRU A-L DESCĂRCA!
Pe prima pagină, erau hotărârile luate la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, era prezentat conţinutul actul Unirii, discursul lui Vasile Goldiș și discursul lui Iuliu Maniu. Totul era redat cu lux de amănunte, dar, la fel ca și în cazul ziarului "Românul", lipseau fotografiile.
În pagina 3, ziarul condus de Vlahuţă şi de Brătescu-Voineşti promitea că va fi "cel mai mare ziar din tara, cel mai raspandit si mai bine informat, avand corespondenti in toate centrele vietii romanesti si in toate orasele mari din strainatate" și că "va publica zilnic articole obiective si cronici privitoare la intreaga miscare culturala, politica, economica, financiara, juridica, literara, etc, din tara si din strainatate".
C) Ziarul Dacia din 27 noiembrie / 10 decembrie 1918 - CLICK AICI PENTRU A-L DESCĂRCA!
În pagina 1, ziarul avea o idee. Sub semnătura lui Alexandru Vlahuţă şi a lui Alexandru Brătescu-Voineşti, se propunea "ca în Piaţa Victoria, pe unde a intrat în Capitala Ţării întâiul Rege al tuturor românilor, să se ridice un arc de triumf, monument nepieritor, care să vorbească tuturor generaţiilor viitoare de înfăptuirea visului secular al neamului nostru".
Totodată, ziarul Dacia preciza că doreşte "un monument maret, in care sa fie eternizata marea bucurie a izbandei, precum si indelungatele suferinti si jertfe care au adus aceasta izbanda".
--------------------------------------------------
3. ZIARUL IZBÂNDA
La fel ca în cazul ziarelor Românul şi Dacia, "Izbânda" din decembrie 1918 este trecută tot la "UNICAT".
A) Ziarul Izbânda din 18 noiembrie / 1 decembrie 1918 - CLICK AICI PENTRU A-L DESCĂRCA!
Autointitulat "Ziar democrat independent", ziarul publica în partea de sus a paginii 1 un îndemn al primăriei Bucureştiului către cetăţenii Capitalei, în care scria: "Cetateni, duminica dimineata, Regele si Regina tuturor romanilor [...] intra in iubita lor Capitala, inconjurati de de slava si de dragostea fara margini a poporului intreg. Majestatea sa Regele revine in mijlocul nostru, pasind glorios in fruntea bravelor armate romane. [...] Cetateni, sa iesim cu totii inaintea Suveranilor nostri, inaintea ostenilor nostri si bravilor nostri aliati. Sa le facem primirea care se cuvine sa fie facuta de un popor de cetateni liberi si constienti de insemnatatea istorica a zilelor pe care le traim. [...] Sa le aratam tuturor ca in sufletul romanilor stau neclintite doua credinte: in Patrie si in Rege".
Abia la jumatatea paginii, in partea stanga, se mentiona ca are loc Adunarea Nationala de la Alba Iulia: "[...] Biroul Consiliului National a facut toate pregatirile pentru reusita adunarii, iar fratii romani de pretutindeni sunt rugati si ei sa dea tot ajutorul. Inainte de inceperea adunarii, se vor face rugaciuni in cele doua biserici din Alba Iulia, cea ortodoxa rasariteana si cea greco-catolica [...]".
Totodată, imediat mai jos, sub titlul "Bulgarii si Dobrogea", se preciza: "Bulgarii au redactat un lung si amanuntit memoriu in chestia Dobrogei, pe care l-au prezentat aliatilor nostri. In acest memoriu, ei s-au folosit de lucrari si studii romanesti, pe care le-au falsificat in favoarea tezei lor. Acest memoriu a fost adus la cunostinta guvernului nostru, care l-a incredintat unor cunoscatori ai chestiunii dobrogene, spre a elabora raspunsul cuvenit".
B) Ziarul Izbânda din 19 noiembrie / 2 decembrie 1918 - ediţie specială pentru Bucureşti - CLICK AICI PENTRU A-L DESCĂRCA!
Apărut într-o ediţie specială, cotidianul titra mare, în partea de sus a paginii 1: "CAPITALA ÎN SĂRBĂTOARE". Tot materialul era dedicat modului cum s-a pregătit Bucureştiul de Marea Unire.
"Dis de dimineata, pe strazi [...] era o animatie vie. [...] De pe la ora 8, circulatia devenise greoaie, iar de la 9, trotuarele erau intesate. Pe Calea Victoriei, pe bulevard, ordinea era tinuta de jandarmii rurali si trebuie sa recunoastem ca si publicul a fost la inaltime, nedand loc la nici o neregula. Pe trotuare, pana la capul podului, de ambele parti, erau [...] fete cu flori in mana, cu stegulete nationale si aliate, iar baietii cu cu cocarde la butoniera" scria în material.
Apoi se ofereau şi alte detalii cu privire la ce s-a petrecut la Bucureşti: "Balcoanele si ferestrele Caii Victoriei, decorate cu covoare, drapeluri si flori, incepusera sa se animeze. [...] Pacat ca in goana trasurii nu ne-am putut opri sa admiram balcoanele cele mai impodobite".
Trecerea Regelui Ferdinand pe Calea Victoriei din Bucureşti era redată amplu: "La trecerea cortegiului regal pe Calea Victoriei, corurile scolilor cantau imnul regal si alte cantece patriotice, iar miile de privitori scoteau din toata inima urale nesfarsite. De la ferestre si balcoane fluturau mii de batiste si se aruncau buchete de flori in calea celei mai frumoase si mandre regine".
De asemenea, era mentionata parada militara din Capitala: "In fata statuii, pe trotuarul Universitatii, au fost construite 20 de estrade de scanduri pentru invitati. Statuia lui Mihai Viteazu e frumos impodobita cu flori".
Tot pe pagina I, dar jos, era prezentat "Raspunsul regelui": "Cu o vie bucurie revad Capitala mea, dupa doi ani in care ea a trecut prin grele suferinte. Sunt fericit ca ma pot intoarce in fruntea iubitilor mei ostasi si insotit de aliatii nostri in zidurile Capitalei, pentru ca, impreuna cu poporul meu si cu armata biruitoare, sa culegem roadele unei credinte nestramutate in ursita Romaniei".
C) Ziarul Izbânda din 19 noiembrie / 2 decembrie 1918 - ediţie naţională - CLICK AICI PENTRU A-L DESCĂRCA!
Şi în acest număr, ziarul consacra pagina I Regelui Ferdinand şi evenimentelor petrecute în Bucureşti.
"Izbânda" din 2 decembrie 1918 deschidea pagina 1 cu o fotografie care îl înfăţişa pe Regele Ferdinand şi pe Regina Ana, iar titlul din jumătatea superioară a paginii 1 era "Regele suferintei", material semnat de Eugen Lovinescu.
Realitatea.net redă fragmente din materialul dedicat de Eugen Lovinescu Regelui Ferdinand: "In aceasta clipa de biruinta, nu vedem in Regele nostru numai pe Regele biruintei. Gandul nostru induiosat si recunoscator merge si spre Regele suferintei. Inainte de a trece in istorie ca fauritorul visului milenar al tuturor romanilor, sa ne gandim cu pietate si la calvarul ce a dus spre ideal. Istoria il va uita apoi. [...] Cat timp mai traim, noi avem insa alte datorii catre cei care au suferit pentru fericirea noastra. Marile realizari se zamislesc din durere. Si in anul biruintei de azi, nu s-a topit niciodata o suferinta mai zguduitoare ca suferinta Regelui nostru".
Detaliile interesante acum vin: "In ziua de 14 august 1916, omul acesta a rupt dintr-o data cu rasa si cu stramosii lui. Intre Hohenzollernul nostru si lungul sirag al printilor si baronilor feudali ce impodobesc recele sali de piatra ale castelului de la Sigmaringen, s-a frant orice legatura. Nu poate fi o clipa mai tragica: sa rupi lantul milenar pentru a deveni o veriga singuratica intr-un pamant strain. A voit sa fie roman. Pentru acest botez si-a tagaduit rassa si stramosii. De nu reusea, ramanea poate fara patrie: un om fara trecut si fara prezent. [...] A reusit, insa".
Interesant este faptul că în ziarul Izbânda nu s-a menţionat nimic despre ceea ce s-a petrecut la Alba Iulia.
Notă: pentru realizarea materialului, s-au folosit colecţia de ziare a BCUB şi fotografii realizate de jurnalistul Cristian Otopeanu
.
