Deși se spune despre sistemul românesc de detenţie că ar fi unul neglijat de autorități și s-a descris în nenumărate articole de presă lumea brutală de dincolo de gratii, viața unui deținut nu este una de coșmar, cel puțin din punct de vedere al condițiilor din închisoare. La Penitenciarul Rahova, pușcăriașii au unde să doarmă, au mâncare bună, magazin, televizor, biserică, sală și terenuri de sport, un loc de muncă și, în general, duc o viaţă din care le lipsește cel mai mult libertatea.
S-a vorbit foarte mult despre viața de lux petrecută în spatele gratiilor de vedetele politicii autohtone sau de alte personalități publice încarcerate, dar nu toți fac demersuri pentru a trăi precum afară în închisoare. Liviu Dragnea, spre exemplu, este un pușcăriaș modest. Conform unor surse demne de încredere, care au făcut confesiuni în exclusivitate pentru Realitatea.NET, condamnatul care execută trei ani și jumătate de închisoare pentru angajările fictive de la Direcția de Protecție a Copilului Teleorman nu ia penitența la modul tragic și s-a adaptat repede noilor condiții de viețuire.
Cum îl văd deținuții
Liviu Dragnea învață ce înseamnă să nu fii un om liber. Fost președinte al PSD, fost președinte al Camerei Deputaților, fost lider politic, Liviu Dragnea este acum un deținut de drept comun și se comportă ca atare.
De când a ieșit din perioada de carantină, Dragnea ”s-a angajat” și merge la muncă în fiecare zi, de luni până vineri, opt ore pe zi, scopul său fiind reducerea pedepsei cu 7-10 zile pentru fiecare lună în care lucrează.
Deținutul Liviu Dragnea meșterește la garajul Penitenciarului Rahova, acolo unde a fost încarcerat pe 27 mai 2019. El, alături de alți deținuți care au ales acest ”job”, repară mașinile din parcul auto al unității corecționale.
Potrivit sursei noastre, Liviu Dragnea se comportă modest, nu are privilegii și își duce zilele precum orice deținut comun. El se îmbracă în haine civile, nu epatează în nciun fel și este extrem de discret.
Primește mâncare, pentru că refuzul hranei zilnice ar însemna o formă de protest și ar atrage după sine consecințe, iar Dragnea nu pare să facă nimic din ce i-ar putea crea probleme sau i-ar putea aduce o prelungire a pedepsei. Dă impresia că este foarte preocupat să-și ispășească pedeapsa fără dificultăți, fără să fie sancționat disciplinar pentru că un comportament exemplar ajută deținutul în momentul în care va face solicitare de eliberare condiționată, mai ales că Liviu Dragnea mai are și alte probleme penale și asta i-ar putea cauza la momentul cererii, urmând a fi considerat, cel mai probabil, recidivist.
El are dreptul de a cumpăra de la magazinul pușcăriei produse în limita a 3/4 din valoarea salariului minim brut pe economie, adică în jur de 1.500 de lei pe lună. Se pare că stă singur într-o celulă zugrăvită cu puțin timp înainte să-l găzduiască pe el și primește vizite săptămânal, în general de la iubita sa – Irina Tănase și fiul său – Valentin Dragnea.
Primele secunde după zăbrele...
Întâiul contact cu mediul din închisoare nu a fost unul dur pentru Liviu Dragnea, dacă ar fi să comparăm experiența sa cu a fostului primar de la Constanța – Radu Mazăre, după cum au povestit surse din interior în exclusivitate pentru Realitatea.NET. Impactul, în cazul său, fost aplanat de autorități, care l-au introdus pe Liviu Dragnea în penitenciar cu o Dacia Duster deoarece foarte mulți deținuți urlau și înjurau din celule și îi adresau cuvinte insultătoare fostului lider politic, despre care aveau cunoștință că va fi încarcerat la Rahova.
În cazul lui Radu Mazăre, situația a fost mult mai dură, potrivit acelorași surse. Acesta a fost dus, încătușat, și flancat de polițiști în celulă, în strigătele puternice ale celor încarcerați, așa cum se întâmplă, de obicei, în toate închisorile când sunt aduse personaje controversate. Radu Mazăre s-a speriat de reacția deținuților și a trecut ceva timp până s-a obișnuit cu toți ”colegii” de penitență.
Ei spun despre Radu Mazăre că este ”fițos” comparativ cu Liviu Dragnea, care nu vorbește nimănui ”de sus” și se adaptează ușor la traiul temniței, înțelegând mai bine decât excentricul Mazăre că după gratii nu mai eşti nimic, nu mai eşti VIP, ci un simplu puşcăriaş care așteaptă cu aceeași intensitate ca a fiecărui om lipsit de libertate ziua eliberării.
