Cozmin Gușă consideră că nominalizarea lui Gabriel Vlase pentru șefia SIE a fost o mișcare de șah eficientă din partea președintelui Iohannis. Pasivitatea aparentă a lui Iohannis este de fapt perplexitate generată de înțelegerea mai profundă a gravității situației din mediul de putere românesc, consideră Gușă.

Iohannis a făcut un lucru foarte bun, propunând la SIE un om de nerefuzat - este foarte vechi în PSD și are studiile necesare - și, în plus, este foarte bine conectat din punct de vedere parlamentar.

Serviciile de informații au fost pervertite începând cu mandatele lui Băsescu la șefia statului, iar un anumit stat paralel a existat, dar nu în accepțiunea constructivă și profundă a cuvântului, mai arată consultantul politic.

Cea mai mare amendă pe care a luat-o PSD nu a fost că a organizat mitingul de sâmbăta trecută, ci a fost luată pe cazuistica relaționării cu fenomenul Simona Halep, arată Cozmin Gușă. Dragnea, consultat de Florian Coldea, a folosit incidentul Simona Halep împotriva lui Firea ca să o anuleze total pe competitoarea sa, prin postările pe site-urile filierelor județene. Dar în acest fel a destabilizat puternic și partidul.

Valul acesta de antipatie la adresa PSD pe filiera Simona Halep este mare și va crește, consideră consultantul politic.

Cozmin Gușă dă o informație bombă. Ambasada Republicii Moldovei ar putea fi mutată la București

Cozmin Gușă: Nu cred că Valer Dorneanu execută vreun scenariu la comanda lui Dragnea

Redăm mai jos ideile consultantului politic expuse în cadrul emisiunii "Realitatea Românească":

"O temă de care eu mă ocup de multă vreme este textura și eficiența serviciilor secrete românești. Această propunere pe care Klaus Iohannis a făcut-o pentru a fi votată de o majoritate parlamentară - despre care nu știm cum va arăta - pentru directorul civil al lui SIE, această mișcare a lui Iohannis se înscrie ca fiind una dintre acele mișcări de șah în politică, una dintre mișcările bune, eficiente.

Nu a avut multe asemenea mișcări bune, dovadă că este și criticat de o parte dintre susținătorii săi pentru o anumită pasivitate în a aborda mediul de putere din România, cu consecințele negative pe care le generează acest mediu de putere. Nu aș numi-o pasivitate neapărat. Este mai degrabă un soi de perplexitate. Mare parte din acest prim mandat al său Iohannis a fost blocat într-un soi de perplexitate generată de înțelegerea mai profundă a gravității situației din mediul de putere românesc: nu doar politic, ci și justiție, mass media și mai ales servicii secrete.

Serviciile de informații au fost pervertite

Toată lumea se ferește să vorbească despre statul paralel la modul onest. Cei care au fost beneficiarii statului paralel se încadrează în două categorii: unii gen Dragnea care mint și spun că niciodată nu s-a întâmplat așa ceva, alții, tot felul de agenți acoperiți și co-interesați de acest stat paralel, cărora le este într-un fel rușine de statutul lor de marionete din perioada mandatului lui Băsescu și atunci nu vor să accepte ideea că ar fi existat un stat paralel.

Bineînțeles că un anumit stat paralel a existat, dar nu în accepțiunea constructivă și profundă a cuvântului. În toate statele lumii, de la SUA în jos, există o structură de putere cvasi-ocultă care discută despre subiectele importante ale națiunii într-un mod total patriotic. Aceste structuri informale nu se suspun neapărat legilor interne, pentru că ele urmăresc atingerea cu orice preț a obiectivelor de prosperitate, de dominanță militară, de siguranță.

Problema în România este că acel „deep state" nu a respectat aceste criterii, acțiunile acelui stat paralel nu au fost înspre prosperitatea României, înspre punerea României pe hartă și generarea de situații complicate pentru alte state și în avantajul țării noastre. Acesta este marele eșec al mandatului lui Băsescu din poziția sa de comandant suprem al zonei de securitate, că nu a putut să genereze un grup de oameni bine "bagajați" ca expertiză, simțire românească, care să joace pentru țară. Ei au jucat în nume personal. La fel și Băsescu a jucat în nume personal, pentru reînoirea mandatului, propășirea camarilei sale. Cei care s-au prins în jurul lui – de la fosta conducere a SRI până la alții din zona de justiție - și-au făcut treaba cam la fel pentru că și-au dat seama de ce este interesat președintele României, în afara frazelor sforăitoare de la televiziune: de mandatele sale, de contractele apropiaților săi, că închide ochii cum închideau pe vremuri Ion Iliescu la contractele ilegale ale baronilor din PDL.

Cei din zona de securitate și din zona de justiție și-au făcut partiturile personale, iar de multe ori au invocat influența partenerului strategic, adică SUA. Au invocat această influență care nu a existat. Da, au existat influențe directe din partea numitului Gittenstein, dar nu s-au întrebat dacă în afara unor conversații cu fostul vicepreședinte Joe Biden a mai existat vreo decizie a Departamentului de Stat sau o implicație a CIA către partenerii de inteligence din România. Foarte puțină lume avea acces la informație, ca să afle ce își dorește Washingtonul de la România, iar ei s-au folosit de asta ca să intre într-o situație în care s-au înglodat. Cum s-au înglodat? Alegând în mod selectiv oameni de afaceri sau oameni politici care să fie pedepsiți – pe unii pentru fapte reprobabile de corupție.

Oamenii din statul paralel, într-un mod chiar inconștient, au generat situații care la rândul lor au generat frustrări. Nu vorbim de oameni de afaceri nevinovați- acolo există probatorii, nici oamenii politici nu au fost încarcerați nevinovați. Problema este că au fost selectați doar unii, în timp ce alții au fost protejați, ceea ce în justiție nu prea merge. A generat această frustrare și un val de operațiuni anti-justiție, anti-stat de drept pe care cei care au suferit le legitimează exact în baza acestei subiectivități ale celor care au instrumentat dosarele.

Dacă îl luăm pe Dragnea îl găsim și în fostul stat paralel și în fostul-fostul stat paralel. Tăriceanu încă din 1990 a fost beneficiar politic, nu este un nevinovat, un îngeraș. Are o evoluție mai coerentă și mai bună decât Dragnea. Este ca și cum spunem despre Macron că este un mare lider european în condițiile în care nu mai sunt lideri europeni. Tăriceanu este un lider politic la care te uiți cu atenție pentru că competiția este zero, nu ai termen de comparație. Dacă îl comparăm cu Cioloș ajungem să-l lăudăm pe Tăriceanu.

Este clar că pe mandatul lui Băsescu comunitatea de informații a fost pervertită, folosită în interese de grup și și-a pierdut o anumită credibilitate. În funcție de prepotența celor care aveau acces la dosare, se făcea santajul imediat. Dacă Băsescu avea vocație de lider national, se putea stopa asta, dar el are talent de zbir. Duritățile sale, pe care și le folosea în mod actoricesc, erau folositoare dacă avea în spatele lor o năzuință, un proiect national. El avea doar acele strategii de intimidare care să-i conserve lui o anumită putere aparentă, în mandatul doi nu a mai condus aproape nimic.

Când partea Coldea din SRI l-a salvat și i-a dat un al doilea mandat, pentru că Maior atunci trăgea mai mult către partea lui Geoană, dar nu avea atâta putere cât avea la mod operativ Coldea, după ce l-au ajutat să câștige fraudulos alegerile, bineînțeles că Băsescu a devenit un fel de sclav al lor – pentru că în timpul unei campanii se întâmplă multe lucruri. Unele nu se spun niciodată, altele rămân. Dacă unul mergea la o întâlnire de taină cu Băsescu cu un microfon în buzunar, aia rămâne și i se poate arunca oricând în față lui Băsescu. Băsescu este vinovat de pasivitate, de prostie la al doilea mandat, pe care nu trebuia să-l mai aibă. Traian Băsescu a avut acest al doilea mandat pentru că acel stat paralel a acționat în favoarea lui: cu probe evidente, cu trădători în echipa lui Geoană.

Gabriel Vlase este foarte bine conectat din punct de vedere parlamentar

Această nominalizare a lui Vlase la SIE rezolvă o mare problemă. Noi suntem obișnuiți să vorbim doar despre SRI pentru că asta ne și interesează în România, SIE nu este o structură mai puțin importantă, ba chiar mai importantă dacă vorbim despre jocul extern și despre neo-relaționarea pe care se construiește acum toată politica mondială, mai ales cea regională, iar noi ar fi trebuit să ne bazăm foarte mult pe expertiza celor de la SIE, pe informațiile care ni le dau, pe agenții recrutați, de influență din diverse state care să ne livreze informații sau relaționări pe care să le fructificăm. Așa face toată lumea, peste tot.

SIE, după un mandat dezastruos al lui Mihai-Razvan Ungureanu, a intrat într-un soi de status-quo cu un mandat interimar prelungit mult prea mult, cu o persoană gen Silviu Predoiu, căruia nu aș avea să-i reproșez treburi profesionale, pentru că nu le cunosc în detaliu, dar din cauza statutului lui de militar avansat într-o poziție de director civil, nu a mai făcut nimic, nu s-a mai descurcat. Pe sub el, fel de fel de generali și colonei și-au folosit rețeaua fie în interes personal pentru business, fie ca să pervertească subiecte publice prin prea mulții agenți acoperiți ai SIE care operează pe piața românească în loc să opereze pe piețe externe. De aici critica mea la adresa lor de multe ori.

Iohannis, cu mișcarea lui de șahist pe care am menționat-o a făcut un lucru foarte bun, propunând un om de nerefuzat, unul la mână. De ce? Este foarte vechi în PSD și are studiile necesare. Și, doi la mână, este foarte bine conectat din punct de vedere parlamentar. Se spunea că ar fi fost omul lui Hrebrenciuc, da a fost unul dintre zecile de tineri Hrebrenciuc i-a promovat, Hrebrenciuc a fost singurul lider de anvergură la nivelul anului 2000-2001 preocupat de noua generație. L-a promovat pe Vlase ca subprefect când avea să împlinească 30 de ani, la limita legii, iar pe Dragoș Benea ca președinte al Consiliului județean la 27 de ani. Și mai sunt mulți tineri pe care Hrebrenciuc i-a promovat, el avea alte păcate, dar era singurul lider preocupat de tineri.

Asta nu înseamnă că Vlase era omul lui Hrebrenciuc, el având 46-47 de ani, de vârsta mea. Dar studiile și experiența politică și moștenirea lui Hrebrenciuc de a discuta tot timpul cu toate grupurile parlamentare, chiar și din opoziție, îl califică să își obțină chiar singur o susținere majoritară în cazul votului care trebuie să vină pentru validarea sa ca director al SIE.

Nu avem nicio agendă pentru preluarea șefiei Consiliului European

Am făcut o radiografie a acțiunii. Nu putem acționa fără un șef cu autoritate la SIE, conferită la Parlament, în complicatul context extern pe care îl vom traversa, atenție, și care va debuta în această toamnă cu pregătirea mandatului lui Iohannis de 6 luni în fruntea Consiliului European. Noi nu avem minima înțelepciune de la țară de a ne face vara sanie și iarna car. Noi trebuia să fim de multă vreme pregătiți pentru această schimbare de viteză. Acum politica externă nu se mai face în viteza a doua ca pe vremuri. Acum se face în viteza a șasea, de multe ori fără pilot. La figurat vorbind, totul este pe butoane și se desfășoară conform conjucturilor care sunt pregătite dinainte. Dacă nu te pregătești deloc, devii victima acelor conjucturi și este imposibil să negociezi ceva.

Care este agenda discretă, ca să nu spun secretă a ceea ce va obține România de pe urma mandatului său? Nu avem nicio agendă. Această agendă se obține printr-o complicitate pozitivă între președinție și majoritatea parlamentară. Așa se face în orice țară, chiar dacă sunt în opoziție. Trebuie să se strângă și să facă o mică listă: Domnule președinte, ce obținem de pe urma președinției în Consiliul Europei timp de 6 luni? Ca business, avantaje, integrări... Astea sunt lucruri care nu se spun la televizor.

Valul de antipatie împotriva PSD pe filiera Simona Halep este mare și va crește

Cea mai mare amendă pe care a luat-o PSD nu a fost că a organizat mitingul. Marea performanță a mitingului a fost că unii cu mutre de gorilă pe-acolo nu s-au luat la bătaie, nu s-au îmbătat, nu au făcut scandal. Marea amendă primită de PSD este, culmea, într-un mod pilduitor, luată pe cazuistica relaționării lor cu fenomenul Simona Halep. Simona Halep este un fenomen pentru că noi nu am mai ajuns la vârf pe niciun domeniu, nu doar în domeniul sportiv. Ea într-un domeniu extrem de competitiv a urcat la vârf. Excepțional.

Din acest motiv, cel mai important partid din România este partidul Simona Halep, care reunește pesediști, liberali, udemeriști, independenți. Aici s-a împiedicat PSD-ul. Degeaba este Gabriela Firea foarte supărată pe presă că discută despre asta, apoi vine Codrin Ștefănescu și ne spune că doar 2.000 de oameni au huiduit-o, nu este așa. Au huiduit-o mult mai mulți, majoritatea. Nu a făcut un minim gest, să își ceară scuze. Și-au pierdut normalitatea.Trebuia să-și ceară scuze, nu să facă tot felul de strategii de presă.

Lui Dragnea i-au căzut bine acele lucruri. Sunt convins că marele sfătuitor al său, Florian Coldea i-a zis: Barosane, uite oportunitatea să scapi de marele contracandidat al tău la candidatura pentru Cotroceni. Firea, în mintea lui Dragnea, este contracandidatul lui în cursa pentru președinție. Ea are un scor mult mai mare decât el și e incomodat. Ce au făcut ei? Au folosit incidentul Simona Halep împotriva Gabrielei Firea, pe care au anulat-o total cu postările pe site-urile filierelor județene, dându-și cu stângul în dreapta. Asta au reușit ei împotriva partidului.

Valul acesta de antipatie la adresa PSD pe filiera Simona Halep este mare și va crește. Nici măcar pesediștii de rând sau simpatizanții PSD nu acceptă ca acest unic simbol pe care îl avem la acest nivel să fie terfelit. Mai sunt doar fetele de la handbal și cele de la judo, în rest nu mai avem simboluri de acest fel. Nimeni nu are dreptul să-și asume munca uriașă pentru a ajunge aici. E ca în „Musca la arat" al lui Donici. A fost și musca la arat pe spatele boului, dar de fapt boul arase. Dacă Firea ar fi reacționat total normal și și-ar fi cerut scuze, se rezolva simplu. Problema este că oamenii ăștia nu mai știu să reacționeze normal. Și a doua problemă este că Dragnea s-a folosit de acest eveniment negativ din viața României și din viața Gabrielei Firea și a partidului ca să o elimine pe Firea. Cred că la sfaturile consilierului său Coldea.

Nu cred că Dorneanu execută vreo sarcină sau vreun imperativ pe care l-ar primi de la Dragnea

Am vorbit despre Hrebrenciuc și Vlase, să vorbim și despre Valer Dorneanu. Foarte multă lume vorbește despre el în spațiul public necunoscându-l. E un tip modest, e un foarte bun român, eu îl cunosc foarte bine pentru că colaboram foarte bine cu el când era președintele Camerei Deputaților și eram secretar general la partid, în 2001-2004. Atunci nu aveam majoritatea și foloseam UDMR pentru tot felul de proiecte, care era o chestie total împotriva firii lui. El este un român molcom, dar este foarte ferm când vine vorba despre excesele naționaliste ale maghiarilor.

Eu nu cred că Dorneanu execută vreo sarcină sau vreun imperativ pe care l-ar primi de la Dragnea. Nu cred, nici nu am informații. Nu am mai vorbit de multă vreme cu el, dar nu cred. Dar legendele astea cu Valer Dorneanu cum era aia că ginerele lui este Tobă, dar s-a dovedit că nu era Tobă, dar toată lumea vorbea despre chestia asta pentru că Tobă fiind tovarăș cu Coldea, dăm drumul la scenarii...Nu este așa. Cunoscându-l bine pe Valer Dorneanu, eu nu îl cred în stare să execute niște scenarii la comanda lui Dragnea. Un om ca Dorneanu mă îndoiesc că-l respectă în vreun fel pe Dragnea.

Dorneanu este din categoria vechilor pesediști care atunci se bucura de posibilitatea unui președinte ca Adrian Năstase pe care noi toți îl vedeam ca pe un viitor mare lider european, așa îl vedeam. Valer Dorneanu avea respect doar pentru cei care se calificau ca lideri la nivel de PSD.

Mecanica deciziilor CCR de azi compensează excesele din justiție

Dacă ne uităm în mecanica deciziilor Curții Constituționale de azi, o să spun un alt lucru paradoxal, ele mi se par mult mai puțin nocive decât cele ale CCR din urmă cu 10 ani, când judecătorii erau șantajați prin dosarele din arhiva SIPA pe care le primise Monica Macovei cu Dan Tapalagă, că beneficia Coldea de ele, ne amintim celebrele bilețele, Coldea a fost și suspendat atunci din funcție, dar la o anchetă sumară a revenit...Aceea era o mecanică nocivă, problematică, cu șantaje multiple. Eu nu mai văd dinamica asta la CCR-ul de azi, sigur nu sunt un inițiat al intestinelor din justiție, dar eu văd în alt sens dinamica de azi: un soi de mecanică de tip compensatoriu la excesele din trecutul recent al justiției despre care vorbeam mai devreme.

Nu pot să spun azi dacă acest gen de balans ar fi nociv sau nu pentru viitorul României. Cum ar putea să fie nociv? Dacă acest contrabalans compensatoriu dă apă la moară gândirii unor sfertodocți gen Florin Iordache de la Olt... Ăia nu au gândire, ei se agită, și-au pus pe frunte eticheta de jurist, dar sunt oameni fără școală, cu probleme, cu ochii injectați, e foarte rău. Dacă însă încearcă să echilibreze într-un război latent, nedeclarat ce s-a întâmplat rău în justiție și să ajungem la un nivel de care să fim mulțumiți, e bine, să nu ne mai simțim într-un stat tip polițienesc în care scundem telefonul sub fund, nu mai facem nicio afacere, ne ascundem în tufiș, am devenit o țară de iepuri speriați. Ce e asta? De ce să fim speriați? Frica în România nu mai e ca în trecut, dar este în continuare că atunci când spui ceva se interpretează. N-ar trebui să fie o frică dacă de partea cealaltă, când dai socoteală, în fața unui procuror, să fim ascultați. Să nu fim tratați de maimuțe, cum făcea genul Portocală care învârtea pistolul pe masă. Așa ceva nu se poate.

Nu Portocală e vinovat. Din informațiile mele, nici măcar DNA structura centrală nu e vinovată. DNA Ploiești și DNA Brașov au funcționat ca un UM al statului paralel. Adică direct din pădure, direct de la SRI coordonat. De ce a dorit SRI să aibă două unități militare, una la Ploiești și una la Brașov, care să acționeze la ordin, cu „Să trăiți, am înțeles"? Dacă e justiție independentă, nu chemăm oamenii degeaba să-i ia toată presa, să nu mai poată face afaceri, băncile să spună „Ai fost la DNA, gata, creditul e blocat, dă faliment, nu ne pasă, 1.000 de oameni pleacă acasă". Asta e o prostie. Așa s-a procedat de foarte multe ori.

Excesele nasc excese. La Curtea Constituțională eu îl văd ca fiind excesiv, în baza unor umori, pe Daniel Morar. E un tip frustrat. Dacă mă întrebi de Dorneanu, știu că nu sunt mulți de acord cu mine, dar eu pe Dorneanu îl cunosc de 17 ani, nici atunci când Năstase se spunea că acționa dictatorial asupra partidului, desi el nu a făcut așa (era deliberativ, dar se impunea), nici atunci nu era cu "Să trăiți", avea puncte de vedere...Dacă nu a făcut-o cu 18 ani în urmă de ce să o facă acum. Trebuie să regândim această reașezare ala nivelul instituțiilor statului român cu mult mai mult calm și responsabilitate.

Iohannis din punctul de vedere al exercitării funcției, nu este vindicativ ceea ce este un lucru bun, dacă ar fi și mult mai activ, s-ar rezolva mai rapid niște situații în statul roman. Pasivitatea lui pe care am decriptat-o ca fiind perplexitate în fața evidenței, ăsta nu e un timing bun, se pierd niște momentum-uri și niște lucruri care pot să învârtă lucruri în jocul de putere.

Cozmin Gușă: Suspendarea posibilă, dar improbabilă. Avantajul lui Dragnea nu e niciunde