COLINDE DE CRĂCIUN. Dintre obiceiurile calendaristice cele mai răspândite şi mai spectaculoase, cu originea în credinţe şi mituri străvechi, sunt de bună seamă ciclurile legate de sărbătoarea Naşterii lui Iisus şi schimbarea anului. Crăciunul este polul în jurul căruia gravitează o multitudine de colinde, urări şi tradiţii specifice, care trimit spre vremuri demult apuse, dar ce se regăsesc, surprinzător, în contemporaneitate. În folclorul românesc Colindatul de Crăciun este cel mai important ciclu sărbătoresc popular tradiţional, cel mai bogat şi colorat prilej de manifestări folclorice.
Deprinderea de a colinda, de a saluta cu mare bucurie Naşterea Domnului, de a-L întâmpina cu urări, daruri, petreceri, cântece şi jocuri este străveche. Colindatul deschide amplul ciclu al sărbătorilor de iarnă. Repertoriul tradiţional al obiceiurilor româneşti desfăşurate cu ocazia Anului Nou, dar şi a Crăciunului cuprinde: colinde de copii, colinde de ceată (colindele propriu-zise), cântecele de stea, vicleimul, pluguşorul, sorcova, vasilca, jocuri cu măşti, dansuri, teatru popular şi religios, etc. Cele mai bogate, mai variate şi mai strălucitoare din punct de vedere artistic sunt, alături de pluguşoare, colindele de ceată.
COLINDE DE CRĂCIUN. Caracterul esenţial al sărbătorii este bucuria şi încrederea cu care omul întâmpină trecerea de la anul vechi la anul nou, începutul unei noi perioade de vegetaţie, al unei noi etape în viaţa lui şi a sătenilor săi, a colectivităţii în care trăieşte.
Obiceiurile de iarnă se respectă în satele ialomiţene cu sfinţenie. Cetele de colindători cutreieră uliţele satelor şi gospodăriile ţărăneşti, făcând tradiţionalele urări.
Farmecul melodiilor şi textelor poetice ale colindelor este inegalabil. Tinerei generaţii îi revine sacrul rol de a duce mai departe acest inestimabil tezaur popular.
COLINDE DE CRĂCIUN. Steaua
De la Crăciun şi până la Bobotează copiii umblă cu steaua, un obicei vechi ce se întâlneşte la toate popoarele creştine.
Acest obicei vrea să amintească steaua care a vestit naşterea lui Iisus şi i-a călăuzit pe cei trei magi.
Cântecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantină ortodoxă, altele din literatura latină medievală a Bisericii Catolice, câteva din literatura de nuanţă Calvină şi multe din ele, chiar din tradiţiile locale. Micul cor al stelarilor, care intră în casă în zilele Crăciunului, cântă versuri religioase despre naşterea lui Iisus: „Steaua sus răsare“; „În oraşul Vitleem“; „La nunta ce s-a întâmplat“; „Trei crai de la răsărit“.
Steaua sus răsare
Ca o taină mare
Steaua străluceşte
Şi lumii vesteşte
Şi lumii vesteşte
Ca astăzi Curata
Preanevinovata
Fecioara Maria
Naşte pe Mesia
Naşte pe Mesia
Magii cum zăriră
Steaua şi porniră
Mergând după rază
Pe Hristos să-l vază
Pe Hristos să-l vază
Şi dacă porniră
Îndată-L găsiră
La Dânsul intrară
Şi se închinară
Şi se închinară
Cu daruri gătite
Lui Hristos menite
Luând fiecare
Bucurie mare
Bucurie mare
Care bucurie
Şi aici să fie
De la tinereţe
Pân-la bătrâneţe
Pân-la bătrâneţe
COLINDE DE CRĂCIUN. Astăzi s-a născut Hristos
Astăzi s-a născut Hristos
Mesia chip luminos
Laudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi!!!!!!
Mititel înfăşaţel
În scutec de bumbăcel
Laudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi
Neaua ninge
Nu-l atinge
Vântul bate
Nu-l răzbate
Laudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi!!!!!!!
Şi de acum
Până-n vecie
Mila domnului să fie
Laudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi!
COLINDE DE CRĂCIUN. Trei păstori
Trei păstori se întâlniră
Trei păstori se întâlniră
Raza soarelui, floarea soarelui
Şi aşa se sfătuiră:
Haideţi fraţilor să mergem
Haideţi fraţilor să mergem
Raza soarelui, floarea soarelui
Floricele să culegem.
Şi să facem o cunună
Şi să facem o cununa
Raza soarelui, floarea soarelui
S-ompletim cu voie buna.
Si s-o ducem lui Cristos
Si s-o ducem lui Cristos
Raza soarelui, floarea soarelui
Să ne fïe de folos.
COLINDE DE CRĂCIUN. Deschide uşa creştine
Deschide uşa creştine
Că venim din nou la tine.
Drumu-i lung şi-am obosit
De departe am venit.
Că la Viflaem am fost,
Unde s-a născut Hristos
Şi-am văzut şi pe-a sa mamă,
Pe care Maria-o cheamă.
Cum umbla din casă-n casă
Ca pe fiul său să nască.
Umbla-n sus şi umbla-n jos
Ca să nască pe Hristos.
Umbla-n jos şi umbla-n sus
Ca să nască pe Isus.
Roată, roată prin cetate,
Case, hanuri, pline toate.
Mai târziu găsi apoi
Un staul frumos de oi
Şi-acolo pe fân jos
S-a născut Domnul Hristos.
Cete de îngeri coboară
Staulul îl înconjoară.
Îngerii cu flori în mână
Împletesc mândră cunună.
Pe cunună-i scris frumos
Astăzi s-a născut Hristos,
Care cu puterea sa (/ Pe cunună-i scris aşa)
Va împărăţi lumea (/ Că s-a născut Mesia)
Şi de-acum până-n vecie
Mila Domnului să fie,
Tuturor cu bucurie
Şi de mare veselie.
O brad frumos
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.
Tu eşti copacul credincios,
Ce frunza nu şi-o pierde,
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.
O, brad frumos, o brad frumos,
Verdeaţa ta imi place.
Când o revăd sunt bucuros
Şi vesel ea ma face.
O, brad frumos, o brad frumos,
Verdeaţa ta imi place.
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu frunza neschimbată.
Mă mângâi şi mă faci voios
Şi mă-ntâreşti îndată.
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu frunza neschimbată.
Sursa: traditieialomita.ro
