Spitalul muzeu: bolnavii de TBC sunt trataţi în condiţii mizere în centrul Capitalei
Situaţie fără ieşire pentru bolnavii de TBC din România. Pacienţii cu afecţiuni pulmonare din 39 de judeţe sunt trataţi într-un spital care nu mai are autorizaţie de funcţionare de zece ani. Clădirea este părăginită, iar ventilaţia, izolarea contagioşilor sau alte condiţii necesare într-un spital de boli infecţioase lipsesc cu desăvârşire. Iarna, pacienţii îşi aduc haine şi pături de acasă, iar vara se răcoresc în curte. Închiderea spitalului ar putea lăsa în stradă sute de pacienţi.
Sistemul de sănătate românesc se
încăpăţânează să demonstreze că se poate supravieţui fără bani.
Pavilionul Zerlendi al Institutului de Pneumologie "Marius Nasta",
situat în Parcul Tineretului din Capitală, primeşte anual peste 2.000
de bolnavi de TBC sau alte afecţiuni pulmonare. Clădirea este veche de
peste 120 de ani şi stă să cadă.
Anul acesta, Guvernul a alocat 300.000 de lei pentru reparaţii la
centrala termică a pavilionului Zerlandi, după ce, din 2000 încoace,
pavilionul a mai primit numai 50.000 de lei.
În timp ce dotările clădirilor din Calea Vitan sunt demne de un spital de boli contagioase, fostul manager recunoaşte că nu a dorit să investească în Pavilionul IV, Zerlendi.
Conducerea spitalului crede că orice fel de publicitate va pune lacătul peste clădirea din Parcul Tineretului.
La câteva zile după ce a permis filmarea în pavilionul uitat, noul
director al Institutului, Adrian Mocanu, ne-a transmis că nu mai este
oportună continuarea reportajului. Motivele invocate au fost că abia a
preluat postul de manager şi nu este destul de informat pentru a
discuta problemele Institutului.
Fostul manager, Nicolae Galie susţine altceva:
"Măi înseamnă să deschizi o cutie a Pandorei cu nişte chestii. Sunt
bolnavii ăştia.. dacă spitalul ăsta pierde 170 de paturi eu nu ştiu cum
mai supravieţuieşte", a declarat pentru REALITATEA.NET, fostul manager
al Institutului "Marius Nasta".
Nicolae Galie plănuia să mute bolnavii din Parcul Tineretului, într-un
nou pavilion, construit în Calea Vitan. Fondurile acordate de
Ministerul Sănătăţii au fost însă insuficiente.
Pavilionul II riscă să rămână o ruină, la fel cum e şi vechiul pavilion, pentru că Ministerul Sănătăţii nu a continuat finanţarea lucrărilor.
În aceste condiţii, bolnavii vor depinde de un spital muzeu, peste care
au trecut două războaie mondiale, cutremure şi 50 de ani de comunism.
În perioada 2000-2008 Institutului de Pneumofitziologie "Marius Nasta"
Bucureşti i-au fost alocate fonduri totale de 7.66 milioane lei din care
5,7 milioane de lei au fost folosiţi în lucrări de consolidare şi
reparaţii capitale la clădiri.
Încasările lunare ale Institutului "Marius Nasta" depind însă exclusiv
de contractele cu Casa Naţională de Asigurări. Profesor Dr. Nicolae
Galie spune că în urma mandatului său, Institutul de Pneumofitziologie
este printre puţinele unităţi sanitare din Bucureşti care nu are
datorii.
"Spitalul ăsta are plus în cont 90 de miliarde, cu facturi plătite la
luna iunie. Ăştia sunt bani de la casă nu ai cum să faci tu decât
amenajări, să iei aparatură pentru dotare şi am ţinut un tampon pentru
bani. Că dacă nu-ţi dă o lună sau două bani casa ce-ai făcut cu
salariile?", a mai spus Galie.
În 2009, Institutul a primit 4,69 de milioane de lei pentru lucrări de
reabilitare la clădirile sale. 2 milioane de lei vor intra în
reabilitarea pavilionului V.
Clădirile şi terenul pavilionului IV au fost donate statului român
în jurul anului 1890, de către bancherul Christofi Zerlendi, unul
dintre cei mai bogaţi europeni din secolul XIX. Deşi a fost un
important filantrop în Bucureşti, Zerlendi a fost uitat, precum
pavilionul pe care l-a lăsat moştenire sănătăţii româneşti.